Gânduri

șase

- Axel.

- Hm ?

- Cred că...

- Ce e Vane ?

- Cred că te...

- Nu o spune.

     Un zâmbet trist ia apărut. Știe cât de mult urăsc acele cuvinte. De ce vrea să le spună ? Nu o să le suport și nu vreau o ceartă cu ea. O trag în brațele mele. Îi învelesc corpul cu pătura ei pufoasă roz. Chicotește. Clopoței în bătaia vântului. Viktor, unu din prietenii mei, mi-a spus să o țin lângă mine. Să n-o fac să sufere. Dar cred că asta e imposibil. O dată și o dată se va isca o ceartă în care ea plânge, eu plec. Ea aleargă spre mine, eu o resping.
    Un joc stupid de-a iubirea. Joc ce, din cauza ta iubito, îmi place la nebunie să-l joc. Problema aici e că, persoana e greșită. Dar tu nu ești aici. Tu ești departe. Printre nori. Poate ești fericită. Poate mă vei uita mai repede ca mine.
     Vane îmi mângâie brațul. Cu buricele degetelor traversează fiecare tatuaj de pe mână. Se simte așa bine. Liniștitor. Blând. Ea e un suflet frumos. Vrea să mă ajute să devin și eu unul. Dar se pierde în labirintele gândurilor mele.
     Încearcă. Dă greș. Cade. Se ridică. Continuă.
     Tu ? Tu iubito la prima căzătură nu ți-ai mai dat silința să te ridici și să continui. Te-ai dus mai jos. Pentru că mai jos era mai ușor. Ție îți place ușorul dar tu faci situațiile grele.
     Bruneta suspină. De ce suspină ? De ce suspină ea în locul meu ? Îi șterg lacrima de pe obraz sărutându-i fruntea. Ma privit cu dragoste în ochii ei acum strălucitori din cauza lacrimilor ce stau să cadă. De ce suferă ea iubito ? Din cauza noastră oare ? A mea ? A ta ? A ei ?

- Ești mai puternică de atât.

     A zâmbit. Și-a frecat nasul micuț de obrazul meu. Ma făcut să chicotesc. Cu adevărat. Asta după multe luni în care n-am mai făcut-o. Se simțea așa bine iubito. Simțeam... că trăiesc. Aș fi vrut să fi aici să vezi. Dar mi-am promis că te voi uita.

de ce . nu mă înțeleg