Sunt Elsa.Sunt o fata simpla,nu prea comunic,nu rad,nu fac glume pe seama nimanui si nu am prieteni.Singurul lucru care ma face sa pufnesc in ras e faptul ca mama locuieste in Florida iar eu locuiesc in...Finlanda.Nu are sens,stiu.Azi e luni.Urasc lunea,urasc si martia,urasc toate zilele saptamanii.Nu-mi urasc viata!Nu sunt suicidala.Pur si simplu sunt atat de plictisita de cei din jur incat imi vine sa...sa-i inghet.Ar fi frumos sa o pot face.Eu una nu simt frigul,dar port mereu haine cu maneci lungi,care imi acopera mainile.Varfurile degetelor mele sunt vinetii,oamenii spun ca sunt rece,dar eu nu simt absolut nimic.
Colega mea de banca Agnés e singura care sta pe langa mine.Mi-ar placea sa fim prietene,dar increderea mea in orice om a disparut demult,iar eu inca nu cunosc motivul.Agnés e o persoana interesanta,misterioasa,imi place.Nu rade la glumele nesarate alte colegilor si nu deranjeaza pe nimeni.In fiecare pauza iese de cel putin doua ori afara.Fumeaza.O data sau de doua ori m-a intrebat daca nu vreau sa incerc,dar eu nu ma simt atrasa de tigari,de droguri,de lame sau de multe alte lucruri care ii preocupa pe majoritatea adolescentilor.Eu imi petrec timpul uitandu-ma pe geam.Da,ma uit pe geam;de aceea colegii ma considera ciudata,iar unii mai creativi ma considera nebuna.Simplul fapt ca ma uit cum afara ninge non-stop e un lucru care ma face sa par nebuna?Oamenii in Finlanda sunt reci,reci ca si zapada.Femeile sunt frumoase,dar reci.Baietii?Nu-i prea observ.Dragostea nu e tocmai punctul meu forte,desi in adancul meu stiu ca mi-ar placea sa ma simt iubita sau cel putin sa stiu ca exista cineva pentru care contez si caruia ii pasa de mine.
-Au sters geamurile ieri.Ai observat?
-Nu.
-Serios,Elsa ce gasesti atat de interesant la geamul ala,rama,sticla?
-Iarna de afara.
-Nu te inteleg.
-Nici eu nu te inteleg Agnés.Haide,stai jos s-a sunat.
-Am urechi Elsa.
Agnés venise din curtea scolii;parea bine dispusa.
Nu imi place matematica,fizica,nu imi plac stiintele exacte.Ora asta avem fizica si desi nu fac nimic toata ziua ieri nu m-am uitat nici daca avem sau nu tema,nici daca avem sa nu de invatat vreo lectie.Deobicei nu ma insel cand am presentimente si acum am sunt sentiment ca domnul profesor v-a inra in clasa si o sa izbeasca de catedra catalogul spunand hotarat ''Rantanen la tabla!'',iar eu ca de obicei o sa spun ''Eu?'' ,starnind hohote de ras printre colegii mei.
-Buna ziua!Luati loc.Salminen la tabla.
Nu pot sa cred,am scapat basma curata,dar Agnés,dupa cum isi rasucea degetele in par si dupa cum isi rotea ochii prin colturile clasei nu parea sa stie nimic legat de fizica,sau cel putin nu in momentul de fata.
-Iti dau o sansa.Ai invatat sau nu pentru astazi?Daca imi raspunzi sincer iei 4.
-Si daca nu raspund sincer?replica Agnés ironica.
Privirea taioasa si agera a profesorului se transforma de data asta intr-una plina de ura,de rautate.Parea deranjat de curajul lui Agnés de-al sfida in fata clasei.Mai mult de atat il deranja faptul ca lui Agnés nu ii pasa de note.Pentru ea orice nota era ceva banal,obisnuit.Scoala nu i se parea un lucru necesar sau important in vreun fel.Parintii ei nu dadeau nici ei importanta;sincera sa fiu nici mamei nu prea ii pasa de mine,dar eu sunt o fire ambitioasa,imi place sa fiu cea mai buna,desi niciodata nu sunt.
Unghiile reprezinta mereu ceva mult mai interesant decat ceea ce preda profesorul asa ca imi privesc unghiile,le rod,le zgarii de masa,fac orice legat de unghii.Agnés se joaca pe telefon,in continuu.Sa ma corectez ''texteaza'' cu o persoana importanta.Din comportamentul ei reiese insa ca pentru ea nu e nimeni si nimic imoportant.
-Agnés!Pst!Agnés!se auzea din spate.
Era Adrianus,un baiat inalt,slab,vesnic cu capul in nori sau indragostit de vreo fata nepotrivita.M-am intors eu in locul lui Agnés care surprinzator,nu butona telefonul ci statea cu mainile incrucisate privind tabla si profesorul.
-Taci Adrianus!Taci!
-Ce vrei tu Elsa?Strig-o pe Agnés!
Deja plictisita de susotelile care nu se mai opreau i-am dat un cot lui Agnés si i-am facut semn sa se intoarca la Adrianus care se agita,fara motiv,din punctul meu de vedere.
-Ce vrei bufonule?
-Vii cu mine dupa ore ?Am luat tigari din pachetul mamei!
-Bravo pustane.Dar nu,merg cu Elsa acasa.
-Ba n..!am incercat eu sa neg,dar cotul lui Agnés m-a oprit.
-Ba mergem amandoua acasa,mai bine merg cu tine decat cu ala.
-Eu nu sunt o optiune!
-Ba da esti.
-Penultima banca!Imi puteti repeta ultima propozitie spusa?
-Umm,domn' profesor stiti...
-Ultima propozitie pe care a-ti zis-o a fost '' Imi puteti repeta ultima propozitie spusa?''
-Bine,Elsa trebuie sa recunosc ca esti foarte perspicace.Ai un 10.
Agnés ma privea oarecum multumita,mandra.In sfasit ultima ora s-a terminat.Sunt obosita,vreau sa ajung acasa sa imi fac temele si sa dorm.Da vreau sa dorm,nu vreau sa stau la calculator.Afara ninge in continuu,e deja plictisitor,e o rutina.Agnés nu spune nimic,isi infunda cartile cu neglijenta in ghiozdanul pe care si-l tine mereu sub banca.
-Iei autobuzul de ora 7?Da,il iei pe ala.Hai sa mergem,statia e langa blocul unde locuiesc.
-Eu nici nu stiu unde locuiesti Agnés!
-Esti pe cale sa afli.
Mi-am luat ghiozdanul de sub scaun,mi-am pus haina pe mine si am iesit din clasa.A da,trebuie sa o astept pe Agnés,care bineinteles vine taraindu-si ghiozdanul.
-Da ala la mine!
-De ce?
-Nu suport sa vad cum tarasti ghiozdanul ala dupa tine!
-Gata bine,ajuta-ma sa-l pun in spate.
I-am luat ghiozdanul si i l-am pus in spate.Acum oare ce-o mai retine?
-Plecam si noi azi?
-Da,hai.
Agnés merge repede,prea repede si nu e atenta pe unde merge.
-Agnés,grija la usa.Agnés lasa telefonul ala!
Bum!Agnés a dat cu capul de sticla usii.Nu m-am putut abtine sa nu rad.
-Decat sa razi mai bine m-ai ajua sa deschid usa.
-Sa o deschizi?
Incercam impreuna sa deschidem usa,dar se pare ca zapada o blocheaza.
-Haide iesim prin spate.
*
-Mi-e frig...Tie nu iti e frig Elsa?
-Eu nu simt nimic.Auzi...Agnés?
-Zi.
-Cine-i baiatul ala care sta singur in coltul ala?spun eu aratand spre un baiat inalt,blond cu pielea palida.
-Ala e un magar,stai departe de el.Haide ca vine autobuzul!Pa Elsa!
''Pa Agnés,pa...'' mi-as fi dorit sa apus sa-i spun dar a plecat prea repede si cred ca baiatul ala misterios e cauza......