Uneori ma gandesc cum ar fi sa nu fiu asa de singura.Sa fie cineva cu mine...care sa ma iubeasca asa cum sunt.Sa se amuze de faptul ca imi urasc pistruii,desi nu se vad,cineva care sa inteleaga faptul ca nu pot sa dorm fara ceaiul meu..Ar fi frumos.Ar fi.
Dar am teme de facut.Dragostea e un vis.Scoala,singuratatea si frigul de afara sunt realitatea,si sunt reci,dragostea insa,e calda.Nu,nu sunt o persoana romantica,dar uneori singuratatea iti da idei.E stresant ca de fiecare data dupa scoala sa auzi doar sunetul cheii care se roteste in broasca,apoi scartaitul stupid al usii invechite,la care nu bate nimeni,niciodata.
Matematica,fizica,Doamne e ora 3.Mai am la chimie.Fir-ar sa fie scoala.Dar,haide Elsa,poti sa o faci,sunt doar 10 probleme,imposibil de rezolvat.Dar le voi face..Sunt atat de obosita totusi.Mainile parca imi ingheata pe stilou.Urasc linistea asta,aproape ca aud scrijelitul penitei pe foaia caietului.
Gandurile mele sunt atat de ravasite,nu gasesc nici o solutie pentru a ma concentra pe ceea ce lucrez.Baiatul ala m-a intors cu susul in jos,ma gandesc la nimicuri dulci,romantism,tot felul de prostii nesimnficative pentru viata unui om.Imi suna telefonul fix,pentru prima data in 3 luni de zile.
-Alo?
-Da.Cine e?
-Sunt eu,mama ta Elsa.Iarta-ma ca te sun la ora asta.
-Treci la subiect mama.
-Vreau sa-ti faci bagajele.Ne mutam!Adica....te muti.
-Nu!
Am inchis telefonul furioasa si am lasat lacrimile sa se scurga pe fata mea rece si palida.Nu plec nicaieri.Imi e bine aici si nu vreau sa ma mut,nici nu ma gandesc.Iar daca ii trecuse cumva prin minte sa ma mut cu ea inseamna ca nu e intreaga.
Doamne cat de repede trece timpul,e deja ora 4 dimineata si eu la 7 am scoala.Ce conteaza....Am inghesuit toate cartile in geanta si am aruncat-o intr-un colt.
Din camera mea se aude un mieunat infundat.Ce Dumnezeu...Vai de mine am uitat de pisica mea!Tallulah e o pisica neagra,blanda,o am de 5 luni.Nu imi vine sa cred ca am uitat de ea.Am deschis usa camerei si am lasat-o pe Tallulah sa iasa,i-am pus mancare in bolul ei si am asteptat sa manance.
Mi-am luat paltonul pe mine,l-am strans cu ambele maini si am coborat incet scarile caminului in care locuiam.E plin de drogati.Nu imi place sa dau de ei..Nu pot sa cred ca si la ora asta ei stau in scara blocului si fumeaza.
-Hei Elsa..La ora asta n-ar trebui sa dormi?Sau vrei sa ni te alaturi?
-Cum de stii cum ma cheama?Da-te,vreau sa ies din bloc.
-Si unde intentionezi sa mergi la ora asta?
-Nu e treaba ta!ii raspund impingandu-l cu sila.
Era beat,era drogat.Nu se putea tine pe picioare,se clatina si mirosea a alcool.In mana stanga avea o sticla de bere,in care inca mai era ceva.O ridicase deasupra capului meu.Am incercat sa-l imping dar...
Ce se intamplase?Ce e asta?Cineva,imbracat in negru,aparut din senin il izbise de pamant,iar prietenii lui lasi au fugit.
-C-cine esti?Si de ce m-ai ajutat?
Purta o neagra gluga pe cap,care ii acoperea fata...S-a ridicat,s-a intorsc cu fata spre mine lasand la lumina o piele palida,ochii de un albastru adanc,atat de adanc incat te pierdeai in ei.Si parul...carlionti blonzi de lungime medie,asezati inestetic pe dupa urechi.
Era el. Baiatul din statia de autobuz,magarul despre care o intrebasem pe Agnés.
-Te-au ranit?
