Foc si gheață
Era tata.Figura aceea blanda,calma de alta data disparuse,dar era tata.Nu il mai vazusem de zece ani cred.
-Ce incercai sa faci?Si ce cauti aici?
-Nu mai caut nimic.Nu mai am nimic de cautat...
-Ai gasit deja ce cautai?
-Tata,stiu ca nu ma cunosti nici macar putin dar cred ca ai atata inteligenta incat sa constientizezi ca daca as fi gasit ceea ce caut nu as fi avut de gand sa sar in fata unei masini.
-Stiu..Mi-ai lipsit Elsa!
Poate chiar i-am lipsit.Am simtit mainile lui calde incolacinduse in jurul meu,strans.Atat de strans incat puteam sa-i simt dragostea care ii curgea prin vene.Mi-am miscat incet mainile prin stransoare si mi le-am asezat pe spatele lui.Mi-am strans ochii si am simtit cum incet,incet mainile mele devin calde,prind culoare.
-Ah!Esti rece sau ai mainile ude?
-Ambele tata,ambele...
-Ce vrei sa spui?
Nu mai conta ce am vrut sa spun.Nu prea mai conta nimic.Mi-am luat ghiozdanul din praful aramiu si mi l-am pus in spate.
-Trebuie sa plec.
-Atat?Dupa atata vreme in care nu ne-am vazut?
-Da.
Uitasem pe cineva important intr-un loc nepotrivit.Tallulah ramasese in casa imensa si invechita din care plecasem plina de atata energie negativa.Desi nu imi suradea sub nicio forma gandul de a ma intoarce acolo,nu puteam sa o las pe Tallulah.E singura fiinta vie care imi sta alaturi.
Pasii mei se indreptau neincrezatori,timizi spre casa in care biata mea pisica sigur ma cauta.Mi s-au intamplat atat de multe in ultimul timp incat nu imi mai dau seama cat de ciudat e ca am vorbit cu o pisica nu odata si de mai multe ori,ca am mers in masina cu un timp care nu poate umbla in lumina zilei si totusi cat am fost langa el soarele nu a parut sa-i fie in nici un caz dusman,ca mi-am revazut tatal dupa atata vreme..Poate chiar inebunisem.Ar fi fost bine sa fie asa,dar era atat de evident ca inca eram sanatoasa mintal...
Usa lor mi se parea mai prafuita acum.Am ciocanit in usa cu mai multa nesiguranta decat prima data.Am asteptat.
-Ce vrei?
-Nimic.Imi vreau doar pisica.
-Intra.
O caldura insuportabila m-a inabusit inca de la primul pasa pe care l-am facut in interiorul camerei.
-E prea cald pentru tine?Monstrule?
Am clipit.Odata cu lacrima care s-a scurs pe obrazul meu stang am simtit cum mainile mele se racesc...Se intampla din nou.E un blestem!De ce mi se intampla mie?
-De ce ma urasti atat de mult?
-Pentru ca e vina ta?
-Vina mea?Ce am facut eu?
-Asta!
Si ridicat incet manecile camasii rosii pe care o purta.Niste inscriptii runice pareau sa-i arda pielea.Ochii ei pareau mai inflacarati acum,se transformasera din caprui in rosii...
-Cum ar trebui eu sa fiu vinovata pentru asta?Uita-te la mine!i-am strigat in timp ce imi ridicam manecile flanelei.
-Te urasc!
-Eu te urasc mai mult!
-Puteti termina?se auzi intr-un final si vocea calma a lui Dominic.
-Tu sa taci!Nu stii nimic!Nimic!ii striga Vicky inebunita de furie.
-Ce ar trebui sa stiu?
-Nu sunt sora ta!
Am simtit cum genunchii mi se inmoaie.Avem un presentiment ca urmatoarea replica o sa fie...
-Sunt sora ei!
...asta.
-E imposibil!Esti aici de cand erai un bebelus!
-Asta doar pentru ca mama a ales-o pe ea!Fara suicidala,rece ca un sloi,care nu simte dragoste si ingheata ori de cate ori se simte trista,singura sau respinsa.
-Uite imi pare rau.Nu am nici o vina.Pur si simplu nu te pot ajuta,nu pot face nimic!
Ii priveam incheieturile pe care acele semne erau atat de evidente.Mi-am indreptat apoi privirea si spre ale mele.Era un puzzle.Asa arata.I-am luam mainile in palmele mele.
-Uite.Daca asta e sa se termine in foc,atunci vom arde impreuna si daca e sa se terimine in gheata atunci...
-Vei ingheta singura!
Si-a smuls mainile din palmele mele care se incalzisera si prinsesera culoare.A intrat nervoasa intr-o camera,a carei usa era gaurita si zgariata si a trantit-o cu toata forta.
-Imi pare rau.Imi pare rau ca exist,pur si simplu imi pare rau.
-Spui ca iti pare rau prea des...Opreste-te.
-Imi pare rau.
M-a strans in brate.Ma simteam exact cum m-am simtit in avion,inconjurata de caldura.Caldura care venea din sufletul lui,pentru ca pielea lui era la fel de rece ca a mea.
-Vino…trebuie sa fii obosita dupa doua zile de merrs pe drumuri si dupa…
-Ziua asta e singurul lucru care m-a oboist.Crede-ma.
M-a luat de mana si am urcat din nou scarile spiralate doar ca de data asta le urcam cu mai multa siguranta.De data asta anxietatea nu ma mai facea sa aud fiecare scartait fin al lemnului pe care calcam.
-Ramai aici peste noapte,nu-I asa?
-Pai…nu stiu.Adica da.Dar nu vreau sa deranjez pe nimeni.Esti sigur ca e okay sa raman?
-Sunt sigur.Uite…asta e camera ta…
-Hei.Multumesc ca esti alaturi de mine,multumesc ca…ma ajuti sa trec prin toate astea.
-Ar trebui sa iti spun si eu ceva…Vreau sa ma ierti pentru faptul ca m-am purtat ca un magar...si..
Acest ‘’si‘ ’a venit ca un ghimpe…Simteam ca o sa spuna ceva care o sa ma faca sa rosesc cumplit.
-Si…cred ca m-am indragositit de tine.
In urmatoarea secunda am simit mana lui asezandu-se pe gatul meu,buzele lui apasand incet pe ale mele….
-Noapte buna.
-Noapte buna,Dom…
Si…acesta e un nou capitol…Am avut idei asa ca m-am gandit sa scriu si sa il postez…Sper ca va place.
Daca v-a placut lasati-mi un vot si parerile voastre in comentarii.
