Rabufnire.
Dominic era din nou tacut.Cred ca e primul lucru pe care il observ la el de fiecare data cand il privesc sau ma gandesc la el.Mi-am inchis ochii si mi-am sprijinit capul de geamul masinii.Imi trecea prin minte tot felul de amintiri...Imi aduc aminte de ultima data cand am vazaut-o pe mama.Imi aduc aminte cu mi-a dat drumul la mana,fara sa-i pese,cum a intors spatele indiferenta.Aveam paisprezece ani.O frana brusca.M-am lovit cu pieptul de bordul masinii si am simtit cum ritmul inimii se schimba,devine lent si mai lent..M-am asezat inapoi pe scaun si mi-am dus ambele maini spre piept.
-Te simti bine?
Buzele mele s-au dezlipit usor incercand sa murmure ceva.Nu am reusit insa.Mi-am inchis ochii din nou si am inceput sa respir lent,adanc...
-Te simti bine?repeta Dominic,ingrijorat intr-o oarecare masura.
-Sunt bine,adica asa cred.
A tras de volan brusc si a oprit.
-Ce se intamplase?
-M-am lovit.Am simit cum respir greu ca si cum inima mea ingheata,desi nu imi e frig.
-Ok.Transport un glob de sticla.
-Porneste.
-De ce?
Nu i-am raspuns.A calcat acceleratia,si-a trecut mana printre carliontii blonzi care ii acopereau fruntea si a inceput sa fredoneze ceva.Eu scrasneam nervoasa din dinti in timp de loveam cu unghiile geamul.
-Cat de departe stai?
-Nu foarte.
A intrat pe o strada plina de lumini si a oprit in fata unei casei mari.Un conac vechi in opinia mea.
-Glumesti?Am pierdut o zi jumatate pe drumuri pentru asta?!
-Haide...O sa o cunosti pe Victoria,sora mea mai mica.
-Am un sentiment ca voi fi un musafir....neasteptat pentru ea.
-Intr-adevar....nu e cea mai sociabila si mai prietenoasa persoana.Sa n-o calci pe nervi.
Dominic a scos cele doua genti pe care le aveam in portbagaj.Eu deschisesem portiera si priveam catre cerul care incepuse sa se intunece.New York-ul e un oras interesant,dar nu ma simt deloc comfortabil aici.Locul meu e in Finlanda,in Helsinki,pe o banca intr-un parc gol..
-Putem merge.
Am pasit pe scarile casei care mi se parea imensa.Cand Dominic a deschi usa casei un miros de lumanari parfumate mi-a gadilat narile,obisnuite doar cu mirosul aerului curat,mirosul frigului.Primii pasi facuti in interiorul casei au fost nesiguri,atat de nesiguri incat m-au facut sa aud scartaitul fin al podelei sub picioarele mele.
Aveam senzatia ca am mai trait odata scena asta,dar sigur e doar o iluzie...Am senzatia ca totul e o iluzie.Pasii apasati ai unei fete inalte,roscate care cobora pe scarile spiralate,similare cu cele pe care urcasem cand am fost la Dominic.
-Dominic!Bine ai venit!Scopul si durata vizitei!Uuu,si cine e domnisoara asta care se holbeaza atat de nepoliticos prin colturile camerei?
-Termina Vicky.Esti rautacioasa si nici macar nu o cunosti.E aici sa te ajute?
-Sa ma ajute sa ce?
-Sa-ti canalizezi puterile...
-Nu am nevoie.
-Cum as putea sa fac asa ceva?intreb nedumerita.
-Esti vrajitoare?
-Nu stiu.
