Kate
Am ajuns acasă și m-am pus în pat.
Pleoapele mele greoaie coborâră rapid și somnul puse stăpânire pe mine. L-am visat...Am visat cum ne întâlneam după zeci de ani, în același loc. De data asta eu îl prinsesem pe el, el căzu, dărâmându-mă și căzând peste mine pe podeaua mizerabilă. Atunci amândoi ne am zâmbit...
***
Din cauza ceasului ce a sunat mi-am dat seama că a fost doar un vis frumos, dar și că trebuia să merg la școală.
Voiam să dorm...voiam să se termine odată alarma aia.
Stai puțin...ce alarma?
De unde?
De la telefonul meu?
Dar...
A...al fratelui meu.
O altă zi la liceu...deja nu mai aveam chef. Voiam doar să dorm și să visez. Totuși, m-am îmbrăcat cu primele haine din dulap, m-am spălat și mi-am pregătit ghiozdanul.
Am mers la Val în cameră, dar cred că a fost o idee proastă pentru că l-am prins într-o ipostază ciudată. Cine era fata aia peste care stătea el?
-Val, trezirea!
-Ce? Valentin? Unde sunt? Dă-te jos de pe mine, tâmpitule!
-Ah...ah...cred că am adormit în timp ce făceam proiectul...Scuze pisi...
-Nu mă lua cu pisi, idiotule! RIDICĂ-TE SĂ PLEC!
***
Frate-meu numai la prostii e bun. Mă enervează uneori dar, ca fata, nu poate să nu îți placă de el. E prea atrăgător. Pentru că e în a doișpea, el crede că ăsta e anul în care poate să fie cu toate fetele din liceu, că e major. Eu sunt doar în a zecea, dar știu că nu gândește niciodată bine.
După ce ne-am pregătit, am urcat amândoi în mașina lui.
M-a lăsat la poarta liceului, lângă prietenele mele, pupându-mă pe obraz și îmbrățișându-mă puternic.
Nu face el chestii din astea, dar când e în preajma unor fete vrea mereu să le atragă atenția, că e un gentleman.
Oricum prietenele mele îl știau de când eram mici.
-Kate! Kate! M-am speriat așa de tare...ești bine?
-Pf...sigur că sunt bine...dar voi? Chloe? Zoey?
-Kate...ce m-ai speriat..
Ar fi trebuit să fie o glumă?
-Habar nu am despre ce vorbiți...
-Stai puțin...Nu tu m-ai sunat?
-Nu cred...când?
-Azi dimineață, în jur de 6.
-Nu, categoric nu. Stai..era numărul meu? Ești sigură?
-Da, nu erai tu? Adică stai...nu părea o voce de fată...A fost frate- tău?
-Fetelor, eu nu mai am telefon...
-C...ce? Pai cum? Cine ne-a sunat?
-N...nu știu.. Ce v-a spus?
-Nimic înfricoșător...A spus ceva de genul: "Bună, eu sunt, poți să vi în locul unde ne-am întâlnit? Trebuie să îți înapoiez..."
Iar eu i-am închis, m-am speriat.
Mintea mea s-a dus imediat la blondul din mașină, poate că a încercat să dea de mine cumva...
-Și asta nu e tot...ce e cu postarea ta? E fără sens. Kate, ce se întâmplă?
-Ce postare? Nu știu...
-Uite, asta "Vreau să dau de tine, știu că nu fac bine ceea ce fac dar te rog sună-mă... "
Trebuia să îl sun cât mai curând, cine știe ce mai face cu telefonul meu, dar mai ales trebuie să îl văd.
-Fetelor, vă explic în pauza viitoare, acum haideți la ore...
