23

27 7 0
                                    

După scoala, Stephan mi a propus sa ieșim la un film.

Era ora 14:00, iar el m-a adus acasă,  urmând sa ne întâlnim pe la 16:15. Intru fericită în casă, mă schimb rapid sa am timp sa mi fac temele, și mă duc în camera mea.

                                                                                     ***
Aud un ciocănit și intra în camera mea prietena mea Zoey.  Ok, chiar nu mă așteptam. 

-Tocilaro, tu faci teme acum? Urmează sa ai o întâlnire cu Stephan, iar tu ce faci? Scrii? Da-te jos și hai sa iti alegem o ținută. 

-Ăm, mergem doar la film. Nu îmi trebuie rochie de gala. Și de unde știi? 

-Veștile circula rapid. Crezi ca nu l-am interogat?

-Ești nebuna? O sa mă creadă disperata.

-Esti o disperata, crede-ma.

Ți-am adus o salopeta din blugi, e geniala.

Apoi o scoate din rucsac și îmi dau seama ca a avut dreptate. Iubesc când vine cu câte o soluție salvatoare de a ei. 

-Și Chloe? Nu a venit? Spun puțin trista.

-A, ba da, dar a cam rămas în urma, spune, făcându-mi cu ochiul. 

-Ce?! Incredibil.

                   Chloe și Valy (Chloe)

-Ce mai faci? Întreabă el, afișându-mi un zâmbet dragut.

-Am venit la prietena mea, după cum vezi, răspund sec.

Ne uitam amândoi în podea. 

-Arăți grozav. Adică, ăm..., scuze...

Roșesc și îi răspund :
-Mulțumesc.Chiar dacă sunt în cele mai naspa haine de ale mele. Si tu...continui, privindu-i brațele bine lucrate.

-Mereu cu zâmbetul pe buze, nu? Îmi placi așa,  spune, servindu-mă cu un pahar de suc de portocale. 

Iau o înghițitură.

-Aproape mereu. Am zile și zile.
Ca și Kate. 

-Are o întâlnire, nu ? Îmi amintesc când era doar un copil și o necăjeam mereu când îi plăcea un băiat. 

Zâmbesc și îi răspund :

-Timpul trece, Valentin. Îmi amintesc și când noi eram mici și...

-Și ți-am dat trandafirul ăla?
 Nu pot sa cred ca și amintește. 

-Da, chiar la asta m-am gândit. Mai ții minte? 

-Normal. Aveam la emoții în ziua aia...plus ca toată clasa se uita la mine și...

Zâmbesc larg și nostalgic și mă apropii de el. 

-Nu am uitat ziua aia nici astăzi, continui, rosind. Îi ating încet obrazul și i-l mângâi.

El îmi prinde mana și vine mai aproape de mine.
O distanta de milimetri ne desparte acum.
Doamne ce îmi vine sa îl sărut. Dar ceva ma tine.
Ne privim profund în ochi și în momentul ăla tresărim amândoi.

-Ce faceți voi doi aici? Imi văd prietenele coborând pe scări. Sunt sărite de pe fix. 

-Ăm, Valy, eu, trebuie sa plec. Zoey? 

-Da, da, sigur. Mult succes la întâlnire. Arăți grozav, Kate. Sigur Stephan Îți va adora ținuta. 

-Ăm...mersi...

RubikUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum