După 10 ani;
-Uite ce te-ai murdărit! Păi e frumos, iubita mamei? Ce ti-am spus eu?
-Scuze mami, m-a murdărit Puppy când se juca în nisip.
O luam pe May în brațe și o pupam pe obrăjorii ei mereu roşiatici.
-Vrei să ne oprim la magazinul din colț să-ți iau o păpușă? Întrebă Ky.
-Da, una blondă cu codițe! Aşa ca mine!
-Bine, dar să ai grijă de ea.
-O să am, o să vezi!
-Bine scumpa mea, întoarce-te la joacă, te așteaptă băiețelul în albastru, spun râzând.
Eu și Kyle făceam un schimb de priviri drăgăstoase și mândre în același timp, mândre de noi, de ce am realizat împreună.
-Te iubesc mai mult decât ai putea crede, îmi șoptește el.
Îl sărut ușor și îi iau palmele în mâinile mele.
-La fel și eu. Iubesc locul ăsta. Aici mă aduceau mereu părinții mei când eram mică.
Începuseră să îmi dea lacrimile.
-Oh, draga mea...te rog...au trecut 2 ani de atunci...
-Nici nu am apucat să-mi iau rămas-bun.
-Nu ajută cu nimic dacă te gândești acum la asta. Uită-te la noi. Acum asta e familia ta, mă încurajează și mă sărută ușor.
-Ai dreptate, spun, incercand să mă imbarbatez.
Întorc capul să mă uit după May, când îl văd pe Valentin. Alerg puternic spre el și îl îmbrățișez, căci nu îl mai văzusem de 5 zile, fiind cu toții ocupați cu serviciul.
-Am crezut că ești la muncă, spun, fericită.
-Nu, mi-am luat liber pentru azi.
-Chlo! Spun luând-o și pe ea în brațe. Mi-ai lipsit.
-Și voi mi-ați lipsit, prieteni.
-Privește, Kate! Spune Chloe surprinsă, uitându-se în spatele meu.
Era May, de mână cu un băiețel alături de tatăl lui. Apoi mi-am dat seama. M-a surprins sa văd cine era.
Stephan.
-Bună.
-Ă, bună...sunt surprinsă să te văd aici.
-Da, și eu, spune Kyle, apărând din spatele meu, și încolăcindu-și mâinile pe talia mea.
-Va cunoașteți? Întreabă fata care îl însoțea, presupun că era iubita lui.
Eu și Stephan facem un schimb ciudat de priviri pana când răspundem:
-Da, ăm...din liceu.
-Înțeleg, eu sunt Lucy.
-Încântată Lucy, sunt Kate, iar el e......soțul meu. Kyle.
-Wow...vezi? Am avut dreptate, spune Steph, privind în pământ. Mă bucur pentru voi.
-Păi și noi pentru voi...Faceți un.....cuplu frumos. Ah, da, și era să uit...felicitări pentru băiețel. E un dulce. Stephan, cum merge cu fratele tău?
-Ăm, păi, destul de bine. Acum locuim lângă el și e minunat. Și vouă felicitări, e o scumpă.
-Păi, mă bucur că ți-ai găsit în sfârșit locul, zic zâmbind.
-Da, răspunde sec.
-Vreți să ieșim undeva, poate? Întreabă Lucy.
-De ce nu? Răspundem toți în cor.
Cu toate că nu îmi suna prea bine.
Guyzz, am terminat cartea. FINISH.
Am ținut, țin și voi ține întotdeauna la ea. A fost o experiență provocatoare, și, deși știu că nu sunt expertă, când scriam la ea mă simțeam ca una. Știu că mai am multe de învățat în acest domeniu, și poate că unii nu o consideră o carte bună, dar prefer să privesc cu ochi buni ceea ce mă va aștepta mai departe. Sunt începătoare, și sper ca voi avea spor mai departe.
Îi rog pe cei care citesc aceste rânduri, oricine ar fi ei, sa îmi scrie în comentarii o părere sincera în legatura cu ce am realizat, sa îmi pună întrebări, orice vor. :3
Vă iubesc pe toți si multumesc de susținere 💕
