Înger...
Viaţa e singura moarte.
Viaţa e singura noapte;
E unica dorinţă;
E continua suferinţă.
Şi-n ceru implenant de vise
Destinele sunt scrise
Şi stelele ce strălucesc
Tot răul îl prevestesc.
Departe-n zarea fără soare
Un corb cântă cu jale
Un suflet urcă înspre cer,
Un trup gol plin de mister...
Prea multe lacrimi curg la vale,
Prea multe priviri goale
Un înger a căzut din cer
Aici pe nea, aici în ger...
Lumini puternice, mult prea puternice... Sclipiri de azur, apoi nimic... Negură, o negură profundă, mult prea neagră, mult prea rece....
Hey! Bună asta e noua poveste. Vreau să ştiu dacă vă place ideea. Aştept păreri şi sugesti din partea voastră :*
