Capitolul 2

431 23 3
                                    


După discuția cu fratele meu care m-a durut foarte mult sufletul.. pentru că acum un an înainte să moară părinții mei..eu si fratele meu ne înțelegeam extrem de bine și eram foarte nedespărțiți..

După ce a venit mătușa si am mâncat cina, am mers în camera mea și m-am închis în mine..

~Ziua urmatoare~

Mă trezesc normal..tot la fel de supărată ca de obicei..Off..De un an încoace nu mai știu ce e aia fericire... De ce mi-ați furat-o???O vreau înapoi!!!

Nici nu mai stiu ce e aia..
Ce mai înseamnă fericirea???E un sentiment pe care spui că-l vrei să-l ai întotdeauna pana când cineva îți fură cel mai bun si prețuit "lucru" pe care îl ai.. sufletul tău se destramă în bucățele..Si nu mai ești dispus să o iei de capăt..doar daca o sa găsești ce-ți trebuie ca să-ți aline sufletul.

In toate aceste ganduri ale mele..sunt cuvinte prea mari..niciodata nu sti daca te va mai lovi destinul..

Pentru mine destinul trebuie sa ti-l construiesti singura dar ai puterea de a cadea pe parcurs,dar cel mai important lucru este ca te ridici pana la final...Destinul nu este asemanator unui tren care iti opreste in gara la ce ora e stabilita plecarea spre destinatia aleasa..ci este suma sacrificiilor facute de tine in timp ca pentru a ajunge la rezultatul final si cautat.. 

Ma imbrac si merg pentru 6 ore la minunata si plictisitoare scoala care iti mananca timpul...dar de exemplu mie  imi mananca timpul de a ma gandi daca mai vreau sa ma trezesc ziua urmatoare pentru a o lua de la capat si de a spera ca ceva neasteptat sa se intample in bine...

~Sfârșit~
Sper sa va placa noua carte...Am spus să încerc și altceva...

AnonimulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum