19

1.1K 118 6
                                    

Am ajuns acasă. Orle era pe unul din scaunele din bucătărie și seinfrupta dintr-o pizza.

M-am dus la el. M-am asezat pe scaunul din fata lui și el a început pur și simplu sa se uite sceptic la mine. M-am lăsat pe spătar și mi-am încrucișat brațele la piept și am ridicat din umeri, apoi din sprâncene. Mi-am strâns buzele și apoi i-am dat impresia ca îl ascult.

Orle: Ce vrei?

Indiferenta i se citea în glas. Ce tot are?

Stamina: Ai de gând sa îmi spui ce ai?

Poate ca era nervos sau supărat din cauza lui Dezzle.

Orle: Nu crezi ca te întâlnești cam des cu amicul tău, Dezzle? Ai cam uitat de mine.

Eram sigura ca era gelos.

Stamina: În primul rand, nu mă întâlnesc cu el și nici nu te înșel. În al doilea rand, tu mi-ai zis ca ești cam ocupat în ultimul timp și aveam de gând sa ne plimbam, sa mâncăm în oraș, poate iti făceam cunoștință cu săracul baiat, dar ai spus ca ești ocupat așa ca nu am vrut sa te presez! Dar eu sunt mereu vinovata!

M-am ridicat de la masa, am luat rucsacul cu mine și am ieșit afară. Mă duc pe la Dezzle câteva ore pana adoarme Orle. Poate reușesc sa adorm liniștită când mă întorc acasă. 


Noapte buna, idiotule!

Orle ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum