Orle ✔

59

Stamina P.O.V

Știam că ăsta ne este sfârșitul. Nu pot da timpul înapoi ca sa pot salva ce am clădit.
Gustul acru de moarte își făcea simțită prezenta pe papilele mele. Știam ca sunt blocată într-un iad unde flăcările îmi vor roade pielea pana la oase.

Gândul sadic al acelui om ne-a băgat în concursul acesta macabru.

Vedeam flăcările cum făceau scrum fiecare părticică din casă. Într-un colț eram eu care mă înnecam cu lacrimi de frică. Orle încerca să formeze numărul '911' însă fumul îi încețoșa privirea și îi îngreuna respirația.

Se auzeau pocnituri ale focului ce ardea lemnele din care locuinta noastră era construita.

Respirația partenerului meu a cedat și cel mai probabil a rămas intoxicat din cauza fumului ce băltea in oxigen. Stătea lățit pe podea.

Am sărit speriata lângă el. Lacrimile îmi inundau obrajii roşi. Respirația sacadata îmi făcea pieptul sa se miște grăbit. Am încercat sa îmi păstrez calmul. Știam ca va fi bine totul.

Am înșfăcat telefonul iubitului meu , inconștient la momentul acela, și am format numărul care urma sa ne salveze viețile nevinovate.

Am început sa urlu disperata la femeia care cerea datele locului în care mă aflam. Focul ruina totul și știam ca eram la un pas de a ne ruina și pe noi dacă nu grăbeam lucrurile.

Am îndesat telefonul într-unul dintre buzunarele hanoracului ce îl purtam.
Mi-am ghemotocul trupul lângă Orle tuşind înecăcios printre norii de fum.

Simțeam cum respirația mi se împuținează încetul cu încetul. Ultimele mele cuvinte înainte de a leșina au fost:

"Dacă vom muri, vom muri împreună..."