Agentia - joaca de-a identitatea

6

   Capitolul  6

Stand fata in fata cu cei doi barbati, Jace isi prezenta motivul vizitei sale neanuntate.
-Imi cer scuze ca nu am sunat mai intai, sau ca nu ati fost informati de seful meu, dar nu imi place sa pierd timpul cu asa ceva.
-Un barbat direct, conchise Will cu o aprobare scurta a capului. E de apreciat.
Jace nu zise nimic, si isi muta privirea catre Sophie, care tocmai ii aseza o ceasca cu cafea in fata. Ii multumi scurt, apoi isi reindrepta atentia spre ceilalti membri ai familiei.
Intra direct in subiect, multumit ca are completa atentie a celor doi. Cand Paul Eremia il intreba care sunt sansele de a-l prinde pe vinovat, el raspunse:
-Acum este prea devreme sa ne pronuntam. Eu am aflat abia aseara, dar am cerut deja extragerea catorva dosare care sa ma ajute. Imi dau seama ca un barbat cu averea dumneavoastra trebuie sa aiba multi dusmani. De aceea as vrea sa va rog sa fiti foarte atenti cu cine va impartasiti informatiile, de orice fel de acum inainte. Daca se poate chiar, sa le tineti doar in familie. Am inteles ca sunteti asociati la aceeasi firma, deci asta nu va fi o problema. As vrea sa va cer o lista cu posibile personaje care ar putea sa va doreasca raul dumneavoastra si familiei dumneavoastra.
-Desigur, se grabi Paul sa raspunda. Desi nu imi place sa admit asta, am strans, de-a lungul timpului o lista destul de lunga.
Dupa ce ii enumera pe posibilii suspecti, Jace le puse o alta intrebare:
-Sunt persoane al caror comportament vi se pare dubios de la o vreme? Persoanele pe care le-ati cunoscut in ultima vreme ar putea fi destul de invrednicite sa va aduca necazuri, de orice fel?
-Orice este posibil, recunoscu tatal Alexandrei. In situatia mea, am de-a face cu alte persoane zilnic, cunosc si uit persoane ora de ora. Cu asta ma ocup, zise el fara sa incerce sa se scuze.
-Am inteles, zise Jace continuand sa noteze.  Dar iubitul fiicei dumneavoastra?
  Pentru un moment, chipurile celor doi barbati din fata lui fura traversate simultan de uimire si surpriza.
-Ce este cu el? intreba Will, pentru prima data.
-De cand sunt impreuna?
-De vreo doi ani, raspunse tot el, incercand sa isi aduca aminte cu exactitate.
-Ce stiti despre el?
-Mai nimic, recunoscu Paul incruntat. Dar nu vad ce legatura are asta. Atacurile nu au inceput de atunci. Au inceput doar de…
-Cateva luni, stiu, ii intrerupse Jace, dorindu-si in tacere sa nu fie inselat de instinctele sale, fie ele de un simplu barbat atras de o straina, sau acelea de agent. Fiindca indiferent care erau acelea, el nu il placea deloc pe dobitocul de mai devreme. Max Wright, fratele celei mai bune prietene a fiicei dumneavoastra, si colegul meu m-a informat tot ce stia despre acest Dean.
-Trebuie sa recunosc ca nici mie nu imi place tipul, afirma Will privindu-l in ochi pe Jace. E ceva putred in legatura cu el, dar nu imi dau seama ce. Am preferat sa stau deoparte totusi, fiindca am crezut ca este doar instinctul meu de frate mai mare de a o proteja pe Alexandra. S-ar putea sa ma insel?
-Mai trebuie sa caut cate ceva despre el, ii informa Jace, dar momentan nu pot spune decat ca nu pare deloc suspect. Ma intriga doar faptul ca nu stie nimeni mai nimic despre el. Eu am incercat chiar sa vorbesc cu fiica dumneavoastra, dar ea a preferat sa ramana tacuta.
-Asta e Alexandra, zise Will cu un zambet slab, dar cu un ton apreciativ. Mai incapatanata ca un catar.

    Cu siguranta vor iesi scantei, daca si cand se vor ciocni, gandi Jace in drum spre apartamentul prietenului sau. Era sigur ca o lasase pe Alexandra intr-o bezna totala dupa ce ii pusese acele intrebari. Acum insa, nu trebuia sa isi mai faca griji in legatura cu asta. Le spusese deja celor din familia Eremia sa o cheme acasa si sa o informeze despre intreaga situatie. Era mult mai bine daca stia ce pericol o pandeste. Asa, el nu va mai trebui sa o pandeasca si sa ii fie bona.
   Pe cine dracu mintea el? Abia astepta sa prinda ocazia asta. Rase usor, in timp ce trase frana de mana, si iesi din masina. Atunci il vazu pe Dean, iesind din apartamentul sau si al Alexandrei. Pentru o clipa, isi dori sa il pocneasca pe idiot in fata, pentru ca el o vazuse primul pe Alexandra.
-Dean! Il striga el, dupa care ii facu un semn sa ramana pe loc. Imi pare rau ca nu am putut sa stau  mai devreme, minti el fara sa clipeasca. Am avut ceva de rezolvat.
-Nu e nici o problema, raspunse celalalt tanar. Eu si Alexandra am avut ceva de recuperat, ii zise el facandu-i complice cu ochiul.
-Imi dau seama, zise Jace printre dinti. Asculta, ma gandeam sa iesim la o bere, diseara. Din moment ce esti vecin cu Max, si eu voi locui pe aici o perioada, iar iubita ta este prietena buna cu sora lui Max.
-Ah… nu stiu ce sa zic, adica…
-Ei hai acum, omule, il forta Jace glumet. O bere, atat. Nu cred ca Alexandra va avea ceva de spus. Sau chiar mai bine, zise el de parca tocmai acum isi daduse seama de idee. De ce nu iesim undeva, toti cinci?
-Ah, presupun ca suna bine, raspunse Dean nesigur pe el.
-Perfect! Exclama Jace incantat. Ne vedem diseara la opt, aici. Il batu prieteneste pe umar, si pleca apoi spre propriul apartament, lasand un Dean usor confuz in urma sa.
  Pana sa ajunga sus, Jace isi scoase telefonul si isi suna seful. Ii transmise toate informatiile, lista cu nume data de tatal Alexandrei, si cand ceru o cercetare mai amanuntita a lui Dean, Ross ii spuse clar si raspicat ca nu era nici o alta informatie despre care ei sa nu fi aflat si el sa nu o stie deja. Stiau tot ce se putea sti despre el.
    Atunci de ce nu scapa de acea senzatie ciudata din cosul pieptului? Stia ca ceva nu se leaga, dar habar nu avea ce. Oftand adanc, deschise usa si urca in dormitorul sau, unde decise sa traga un pui de somn pana mai tarziu, cand avea sa cineze cu Alexandra si ceilalti.
***
   Cand auzi prima data de iesirea in oras, exact dupa ce se intorsese de la parintii sai, Alexandra simti ca e la un pas de a-i creste tensiunea pana la limite insuportabile. Nu ii era de ajuns ca trebuise sa afle toate acele lucruri, despre un asa presupus dusman al tatalui sau, despre accidentul de masina al fratelui sau, pe care il tinusera ascuns de ea pana acum, si de faptul ca Jace era un agent insarcinat cu gasirea vinovatului si asigurarea sigurantei familiei sale, trebuia sa isi petreaca si timpul liber cu el?
-Daca vreau un bodyguard, imi angajez unul, ripostase ea in fata familiei sale.
-Ei bine, domnisorica, noi ti-am asigurat ceva mai mult de atat.
-Un asasin platit, pentru numele lui Dumnezeu, izbucni ea furioasa.
-Un asasin platit de stat, o corecta tatal ei amuzat de reactia ei. Uite ce e scumpo, eu, mama ta si Will te iubim si nu vrem sa ti se intample ceva. Jason nu va sta tot timpul cu tine, daca asta te ingrijoreaza. Nu te va pazi la dus sau cand dormi, o asigura el, fara sa stie ca prima actiune deja avusese loc.
  Venind mai aproape de ea, si punand o mana protectoare pe umarul ei, tatal fetei o privi cu caldura.
-Stiu ca pare dificil de acceptat, dar noi ne luptam cu situatia asta de luni bune.
-Dar de ce nu mi-ati spus? De ce tocmai acum?
-Pentru ca avocatul meu mi-a confirmat ceea ce banuiam de ceva timp. Accidentul lui Will si pierderile noastre nu sunt simple coincidente. Ne asteptam chiar ca… isi muta privirea la sotia sa, parca cerand putere spirituala, apoi continua: ne asteptam chiar ca in viitor tu sa fii tinta lor.
     Iar acum, ca ajunsese acasa, Alexandra aflase ca trebuia sa isi petreaca timpul cu Jace;  „este cel mai bun agent care il au”, il laudase tatal ei, omitand in mod deliberat de Max, care prefera sa pastreze statusul sau secret, atat in interes personal cat si profesional.
     Alexandra nu era deloc proasta insa, si stia perfect de ce Jace insistase sa iasa in oras in aceasta seara. Cauta un mod de a fi aproape de ea fara a bate la ochi.
    In cele din urma, se calma si reusi sa se poarte ca o tanara de varsta ei. Calma, relaxata si rationala. Perfect. Avea sa faca intocmai, doar  nu ii spusese nimeni ca trebuie sa ii faca pe plac domnului agent. Pufni dispretuitor, in timp ce isi trase un tricou simplu pe ea. Cand Dean incerca sa ii vorbeasca, il evita complet si ii ceru sa fie gata la ora stabilita. Era inca suparata pe el ca se lasase convins atat de usor. Era majora, pentru numele lui Dumnezeu, si daca trebuia sa fie in siguranta, se putea descurca si singura cu asta, nu avea nevoie de cine stie ce agenti si politisti. Singurul lucru pentru care acceptase sa faca asta, si sa nu il evite complet pe Jace erau parintii ei. Le vazuse teama din privire, si nelinistea din voce. Nu vroia sa ii supere si mai mult.
   ****
    Localul era unul linistit, in care puteai discuta cu usurinta, exact ceea ce isi dorea Jace. Vroia sa afle cat mai multe detalii despre natarau, si sa o tina sub observatie pe Alexandra.  Se asezara cu totii la o masa, iar el lua deliberat un loc langa ea, facandu-i scurt cu ochiul cand nimeni nu se uita. Stiau amandoi ce insemnna acest lucru: lucrurile care le imparteau amandoi ii apropiau mai mult decat vroia ea sa recunoasca. El avea sa devina umbra ei de acum inainte, si avea sa ii sufle in ceafa cu orice ocazie ivita.
  Alexandra il ignora insa mai toata seara, cand el puse intrebari pline de tact lui Dean, care raspundea cu usurinta la unele, sau ignora cu si mai multa usurinta pe celelalte. Era un adversar pe cinste, in ciuda fetei sale de prost. 
   Ei bine, gandi Jace amuzat, avea sa fie un joc pe cinste. Era multumit, intr-un fel, ca adversarul sau nu era vreun idiot timid si lipsit de tact. Asta facea jocul mai interesant, si presus de toate, il mai urca o treapta pe lista lui cu suspecti. Inca putin, si locul 1 avea sa ii fie oferit cu cea mai mare placere. Pentru ca atunci, la momentul potrivit, Jace avea sa isi teasa plasa in jurul lui.
  -De ce nu ne spui cate ceva despre tine? Il intreba Alexandra pe Jace cu o aparenta curiozitate. Tu stii deja tot ce se  poate sti despre noi, accentua ea cuvintele, facand aluzie la dosarele de care ii spusese tatal ei, iar eu si Dean- ii arunca o privire tandra iubitului sau-, mai nimic.
-Nu cred ca e ceva important de spus despre mine, afirma el cu o ridicare de umeri, fixand-o cu ochii sai negri. Lucrez pe ici, pe acolo, doar ca sa nu ma plictisesc.
-Iti plac aventurile deci, ii zise ea.
-Cam asa ceva, recunoscu el cu un zambet lenes, care parca spunea: ”De ce? Vrei sa incercam?”
-Trebuie sa fi al naibi de singur, tot umbland asa prin lume.
   Afirmatia ei atinse o coarda sensibila, caci Jace isi schimba imediat expresia ironica si pusa de sotii de pe chip, cu una intunecata si cinica.
-Are avantajele ei, zise el in cele din urma.
   Piciorul incepu din nou sa ii tremure, gest pe care Alexandra il simti imediat. Simtea acum, ca si atunci, la Max pe balcon, vibratiile transmise de el.
-Vin imediat, zise ea ridicandu-se si zambind usor.
-Vrei sa merg cu tine? O intreba Becky, care pana atunci statuse tacuta in scaunul sau, privind atent ciocnirea dintre Jace si cea mai buna prietena a ei.
-Nu, sunt bine, o asigura Alexandra.
    Cand  vazu ca pleaca, Jace o urmari cu privirea si isi dadu seama ca se duce la toaleta.
-Trebuie sa raspund, zise el luand telefonul in mana.
-Dar nici macar nu suna, ii zise Dean, evident derutat.
-E pe vibratii, ii raspunse Jace strengar.
  Max ramase tacut, dar amuzamentul din priviri il dadu de gol in fata surorii sale, care ii dadu un ghiont in coaste, drept pedeapsa. Amandoi stiau unde se duce Jace, si nu era greu de imaginat ce avea sa faca acolo. Si cu toate astea, nici unul dintre ei nu se ridica sa il aduca inapoi.   Gandindu-se mai bine acum, Max stiu ca cei doi erau ca apa si uleiul, dar aveau sa se potriveasca perfect.
  Isi facu datoria de prieten si de agent, si incepu sa il atace cu intrebari si istorisiri pe Dean, pentru a-i distrage atentia acestuia de la spatele lui Jace, care se pierdea printre ceilalti clienti.
   ****
  Alexandra inchise usa in urma ei, si se prefacu pentru cateva momente ca isi aranjeaza machiajul aproape inexistent, doar pentru a astepta ca cele doua fete sa iasa, si sa o lase singura. Avea nevoie de un mic repaus. Faptul ca statuse langa Jace toata seara, sau mai bine zis intre el si Dean nu fusese deloc relaxant. Fiecare fibra din corp o durea, si corpul ii era atat de incordat, incat ar fi plesnit ca o surcica la cel mai mic semn de tensiune.
  Nu ii venea sa creada cat de mult i se schimbase viata in doar cateva zile. Era constienta acum, cand ii vazuse privirea de pradator a lui Jace, ca nu era vorba de nici o gluma, dar nu vroia totusi sa se lase purtata de curenti. Ce nu intelegea ea, era de ce Jace se purta atat de urat cu Dean. De ce il pironea in felul acela, cu privirea, si de ce intreaga seara nu stavilise cu intrebarile? 
  Gandurile ii fusera intrerupte de o usa care se deschise cu putere, si de sunetul icnit scos de cele doua domnisoare care priveau uimite la barbatul care tocmai le invadase intimitatea.
-Va rog sa ma scuzati, le ceru el pe un ton cordial, dar nu mai puteam sta mult timp departe de logodnica mea. Le facu cu ochiul si astepta zambitor ca ele sa termine cu chicotitul si sa iasa afara.
  Alexandra, care il recunoscuse de prima data, astepta, cu inima batandu-i nebuneste in corp, clipa perfecta pentru a-si revarsa intreaga furie asupra lui. Tipul asta chiar nu avea bun simt?
-Salut, ii zise el si se inalta cu fundul pe blatul de marmura care sustinea intreg randul de chiuvete. Isi sprijini mainile de marginea acestuia, si isi lasa picioarele sa isi balanseze, asemenea unui copil mic.
-Tu chiar nu ai pic de bun simt, nu? Il intreba ea nevenindu-i sa creada. Stiam ca esti un ticalos, dar nu si unul…
-Hei, hei! Fara jigniri, da? Printr-o alunecare gratioasa, Jace cobori de pe blat, si se pozitiona langa ea, apoi isi stranse degetele in jurul bratului ei subtire.
   Ea ii arunca o privire de pura uimire si furie, care nu reusi insa sa il faca pe Jace macar sa clipeasca.
-Nu sunt genul care se sperie de o papusa, o intepa el cu amuzament.
-Nu sunt o papusa! Ii zise ea,  incercand sa scape de atingerea lui, si de privirea aceea intunecata ca pacatul. Isi intoarse repede privirea de la el, dar nu mai incerca sa isi traga bratul. Spune-mi ce cauti aici, si pleaca.
-Am venit sa iti spun ceea ce probabil stiai deja. De acum inainte, noi doi vom petrece mult timp impreuna, frumoaso. Isi micsora ochii, apropiindu-se in acelasi timp cu un pas mai mult de ea, apoi continua. Suntem nevoiti, o asigura el incercand sa isi retina rasul. Cum Alexandra continua sa isi tina privirea departe de a lui, Jace o stranse mai tare de brat, suficient cat sa ii atraga atentia. Era hotarat sa isi imparta atent forta, pentru ca nu vroia sa i-l rupa. Era atat de mica pe langa el…
   O analiza cu atentie, si ii observa fascinat pulsul de la baza gatului, respiratia sacadata pe care ea incerca sa si-o tina sub control, si felul cum isi musca buza de jos.
   Brusc, inima i-o lua la galop, si ceva i se puse in gat. Ceva asemanator cu o emotie puternica, ciudata. Ii dadu drumul la mana, si se intoarse cu spatele, apoi continua.
-Stiu ca ceea ce iti voi spune acum poate suna ciudat si de necrezut, si stiu ca ceea ce iti voi cere va suna si mai ciudat, dar te rog sa o faci.
Se reintoarse la ea, si ii prinse privirea cu a lui.  Vreau sa ai incredere in mine, Alexandra, ii zise el fixand-o in acel fel ciudat, al lui. Suntem amandoi implicati in asta, si nu vom ajunge intregi la mal decat daca vom avea incredere unul in celalalt.
  Se apropie de ea, fara sa isi dezlipeasca vreo clipa privirea de a ei, si isi puse mainile pe umerii ei.
-Crezi ca poti avea incredere in mine?