Agentia - joaca de-a identitatea

23

       Era gol! Sfinte Dumnezeule! Era gol ca în ziua în care mama lui îl adusese pe lume!
        -Sa fiu a naibii!
Nici macar semiintunericul de afara nu putea ascunde expresia terfiata de pe chipul tinerei. Era usor de citit ca o carte. Groaza. Neincredere. Confuzie. Si... recunoastere.
Se privira crucis, analizandu-si fiecare oponentul. Un barbat pe jumatate gol si o femeie cu un cutit imens in mana, indreptat spre el.
Nimic fermecator sau senzational in ceea ce ar fi trebuit sa fie unul dintre cele mai pasionante feluri de a intalni o persoana.
Ultima data cand vazuse un astfel de film, romantic pana in maduva, Becky privise cum personajele ajungeau de acolo direct in pat.
Nu si ea. Ei bine, destinul ii juca mereu farse, asa ca de ce s-ar mai mira acum. Putea cel putin sa fie draguta. Da. Asta nu ar trebui sa fie asa dificil.
-Ce-ai femeie, esti nebuna?
Si politetea ei zbura pe fereastra.
-Poftim? Se rasti si ea, incordandu-se ca o mata ce simte pericolul. Nu realiza insa ca gestul ei aduse varful cutitului la un milimetru de abdomenul barbatului.
Luke isi tinu respiratia imediat, privind-o socat pe Becky.
-Esti de-a dreptul nebuna! Ia cutitul ala din fata mea odata! Se incrunta, aducandu-si cei o sutanouazeci de centimetri deasupra ei.
Becky nu fusese niciodata extrem de inalta, dar acum, se simtea si mai mica. Mai neinsemnata. Iar asta scapara ceva in ea. Un foc launtric se aprinse, si o facu sa devina tafnoasa.
-Iar tu esti mai nebun ca mine daca ai impresia ca te las sa te misti pana nu imi spui cine esti si ce cauti in apartamentul prietenei mele. Te-a trimis Dean, nu-i asa? Poti sa ii spui ticalosului aluia ca Jace il va arunca in Tamisa daca nu inceteaza cu planul ala diabolic al...
Luke isi incorda maxilarul si se intreba ce facuse atat de rau in viata incat sa dea peste un asemenea specimen. Atragatoare pana la ultimul fir de par, ce-i drept, dar nici macar frumusetea nu reprezenta o scuza atat de puternica pentru a te incurca cu una ca ea.
-Sunt Luke, fratele lui Jace Miller. Spune ceva? Sarcasmul picura din cuvintele lui, dar Becky flutura nevinovata din gene.
-Oh!
-Da, oh, acum vrei te rog sa iei cutitul ala din fata mea?
-Pai asa se explica, concluziona Becky fara sa ii ia cererea in seama. Stii, semanati ce-i drept. Da, acum ca ma uit mai bine, se vede perfect.

Se apleca usor spre el, si il pironi cu privirea. Da, oh, da, se vede. Pai de ce nu ai spus asa de la bun inceput?
-Rebecca, se prezenta, cu un aer de James Bond. Se uita apoi la cutitu din  mana ei, si il ascunse la spate, zambind. Scuze pentru asta. Il privi apoi cu o preche de ochi identici cu ai fratelui ei. Stii, m-am speriat grozav cand am vazut lumina aprinsa pe aici. Eu locuiesc vizavi, si tocmai ma puneam sa dorm cand mi-am dat seama ca pijamalele mele favorite sunt inca aici. Zambi larg, si se indrepta spre dormitor.
Apoi, se opri brusc, realizand pentru prima data ca nu avea un motiv solid sa il creada. Putea de fapt sa fie oricine. Un criminal, un violator... orice. Se incrunta usor, apoi se intoarse, sperand sa il ia prin surprindere. Cand de fapt, ea fuse cea care ramase fara aer.  El o urmase  la nici doi pasi in spatele ei, iar acum aproape ca se atingeau. Surasul lui curba linia buzelor frumos conturate, iar pieptul lui larg ar fi putut cu usurinta sa ii inlesneasca ratacirea printre bratele puternice care acum stateau prinse la spate.

Becky inghiti in sec.
-De unde pot fi sigura ca esti cine zici si nimeni altcineva?
El continua sa zambeasca.
-Nu poti.
Luminita amuzata din ochii lui contrasta puternic cu teama si neincrederea din ai ei. Dar incapatanarea ce se adapostea tot acolo ajuta mult sa revina la un scor cat de cat egal.
-Si nu ai de gand sa imi demonstrezi?
Luke ii arunca o privire speculativa de-a lungul corpului ei, si facu o jumatate de pas spre ea.
-Iti stau la dispozitie.
Becky simtea fiori pe sira spinarii. Era mai degraba ca un viscol fierbinte.
-Bine, zise apoi, cu un licar istet.
-Cine te-a trimis aici?
-Fratele tau.
Ea pufni.
Luke isi dadu ochii peste cap.
-Numele, te rog. Isi incrucisa bratele peste brat intr-o maniera de conducator. Continua sa tina cutitul in mana.
-Max Wright. Cel mai bun prieten al fratelui meu.
Ea il privi cu perspicacitate si scepticism. Iar lui nu ii venea sa creada ca nu este luat in serios nici acum. In special pentru ca acasa la el  era obisnuit sa dea ordine si sa fie executate fara sa fie puse la indoiala. Nu avusese niciodata de-a face cu un asemenea exemplar de om. Il provocase fara sa vrea si realizase prea tarziu ca raspunsese fara sa isi dea seama de ceea ce face. Nici macar nu isi mai aducea aminte cand zambise cu adevarat ultima data. Sau cand fusese asa aruncat in lumea unor fantezii datorita unei femei. Fiindca ar fi avut multe de implinit cu cea din fata lui.
-In regula. Sa zicem ca te cred. De ce te-a trimis aici? Intreba, cu aerul unui detectiv trecut de prea multe ori prin intamplari care ar fi trebuit sa puna capat zilelor.
-Aveam nevoie de un loc unde sa stau pana ce Jace termina ceea ce are de facut.
Becky isi ingusta privirea.
-Ti-a spus ce are de facut?
-Cine?
-Jace.
-Nu.
-Mhm. Cand ai ajuns?
-Acum cateva ore, raspunse el, facandu-i jocul.
-Si...
-Si nimic! Uite ce e, femeie nebuna! Sunt obosit, mi-e foame, si nu am dormit de mai bine de douazeci si patru de ore.
-In regula, murmura ea, evident nemultumita. Intra in dormitor, cauta in locul unde isi tinea pijamalele, si se intoarse, tinand cutitul in mana. Revin! Il anunta, fluturandu-i din nou cutitul sub nas, inainte de a iesi pe usa.