Agentia - joaca de-a identitatea

22

Raspunsul atat de vehement si neintinat al Alexandrei il clatina pe Jace pentru o secunda, si chiar mai mult de atat, il sperie. Isi acorda cateva secunde in care sa absoarba raspunsul, si sa il constientizeze.
Ceea ce spusese Alexandra acum avea sa puna in libertate absolut fiecare traire interioara ce pana acum fusese bine ascunsa.
Si stia prea bine cat de important era pentru Alexandra ca el sa ramana apoi langa ea. Dar cu o viata atat de tulbure, un trecut atat de negru si un viitor ce inca i se desfasura in ceata, va avea el puterea sa stea langa ea? Va fi el demn de ea?
Il va iubi ea atat de mult incat sa ramana langa el chiar si cand va fi la pamant?
Se indeparta usor de ea, si o privi in ochi, uitand complet de lumea de afara, de zgomot, de aglomeratie, de tristetea si bucuria celorlalti, de viata lor.
Pe toti dracii, nici viata lui nu mai conta acum. Nu mai era capabil sa si-o simta. Pana si bataile din piept se pierdusera undeva in intunericul dorintei ce pusese stapanire pe el.
Iar cand Alexandra facu greseala fatala de a-si umezi buzele, el pierdu si ultimul dram de control pe care il mai detinea.
Se avanta spre ea, si o saruta cu o asemenea intensitate, incat ii strivi buzele. Ii mangaie fiecare centimetru din corp, fiecare milimetru de piele fina ce era la vedere,  o trase spre el si o tinu lipita de pieptul lui, de teama ca nu cumva in clipa urmatoare sa o piarda.
Continua sa o sarute in acelasi fel chiar si cand ea ii inconjura talia si il stranse in brate la randul ei. Chiar si cand ramasera fara aer, el tot o saruta.
Avea nevoie de ea. Avea nevoie de ei. De siguranta ca ceea ce fac si ce simt acum e real. Ca nu e doar un joc al mintii, o iluzie. Ii era teama sa nu o piarda, sa ramana fara ea.
O trase si mai aproape, si buzele sale le parasira pe ale ei, plecand in cautarea pielii fine a gatului. Ii saruta cu foame locul de acolo, ii indeparta o alta suvita, si inspira adanc cand ea raspunse la fel.
O simti ducandu-si mainile spre umerii lui, si agatandu-se de el cu aceeasi frica si nesiguranta cu care o facea si el. Isi duse la randul sau mana la ceafa ei, pentru a o sustine mai bine, si pentru a adanci sarutul. Ii simti tremurul interior, si il lasa pe al sau sa ii vina in intampinare.
Nu era o persoana credincioasa de fel, dar era sigur ca aici numai mana lui Dumnezeu putea sa fie. Nu puteai simti o asemenea atractie, iubire, foame, nevoie de cineva decat daca era la un cu totul alt nivel. Unul spiritual. Era imposibil altfel.
Se lasa din nou cuprins in vartejul dorintei si pasiunii, si ducandu-si mainile sub fundul ei, o ridica, o intoarse si o aseza pe blatul dulapului din spatele lui.
Apoi, cand ea inspira adanc la contactul cu materialul rece, si imediat isi incolaci picioarele in jurul taliei lui ca pentru a scapa, el reveni complet la realitate si se desprinse din sarut, lasand-o pe Alexandra complet confuza si speriata. 
Ce facea?!
Nu era bine deloc. Nu asa trebuiau sa decurga lucrurile. Reactionase exact ca vechiul Jace. Iar de cand o intalnise pe Alexandra, era oricine altcineva numai vechiul Jace nu.
La dracu, nici macar nu stia cine mai era. Era undeva intre vechiul el, si cel care voia sa fie.

In clipa in care corpul lui fierbinte de desprinse de al ei, Alexandra aproape ca simti firicele de gheata pe toata suprafata corpului. Reflexul  aproape ca o facut sa fuga dupa el, dar instinctl castiga. Il lasa sa isi dea singur lupta din interior, iar ea nu putu decat sa il priveasca, sa vada felul cum remuscarile il macinau, il atacau din ce in ce mai puternic.
Si tot nu facu nimic. Nu pentru ca nu voia, fiindca Dumnezeu stia cat de tare o durea pentru el. Dar stia ca pentru a-l face pe Jace sa fie sigur de el, si de ei doi, trebuia sa faca totul pas cu pas.
Trebuia sa puna la cale o strategie bine aleasa pentru a-i indeparta temerile si demonii din el.
Iar cand momentul potrivit va veni, o va pune in aplicare.
Asa ca de data asta prefera sa ii dea pace. Il lasa chiar si cand el isi duse mana la tample, si si le masa cu frenezie. Sau chiar si atunci cand clatina dezamagit din cap, si se indeparta de ea.
Il observa iesind din camera fara sa priveasca inapoi. Dar nu o deranja. Nu o duru deloc. In schimb, isi inalta barbia, se dadu jos, si il urma, alegand totusi bucataria in schimbul sufrageriei, acolo unde se oprise el.
Reusi sa vada cu coada ochiului faptul ca el nici macar nu o observa venind sau trecand, si nici nu puse mare accent pe treaba asta. Momentan era obosita, ii era foame, si cat de curand avea de a face cu multe, extrem de multe probleme. Nu era momentul potrivit sa discute despre ei doi.
Asa ca se puse pe treaba.
Isi sufleca mainile, isi turna un pahar cu vin dintr-o sticla pe care  o ochise mai devreme, il degusta, si cauta cu atentie preparatele si recipientele necesare pentru a duce la bun sfarsit ceea ce are in minte.