The Diary | H.S.

Capitolul 2

Cum s-a sunat am fugit pe uşă şi m-am dus în debara. Am început să plăng, sperând că nu mă va găsi nimeni aici.
dar peste 2 minute uşa s-a deschis iar pe ea intră Liam şi Malia.
-Nu trebuie să îl bagi în seamă pe domnul Colin, aşa se poartă mereu la ore, încercă Liam să mă încurajeze.
-Prima zi în acest liceu şi deja vreau să plec, spun printre lacrimi. Puțin îmi pasă de profesor, problema este că m-am făcut de râs în fața colegilor şi mai ales în fața lui Harry.
-Haide la cantină, eu mor de foame, spune Malia în timp ce ieşim din debara, ştergându-mi lacrimile.

-Aici erați, pe unde umblați? Strigă Rose după noi, care deja ocupase o masă, iar lângă ea stătea tipul cel brunet, Louis.
-Ăm, noi am fost să, să.. să îmi arate liceul şi curtea acestuia, încerc eu să mint, şi îmi iese.

Mânarea de aici arată groaznic, dar îmi este foarte foame aşa că îmi pun nişte salată fără gust, şi un pahar de suc de portocale.
-Aia e tot ce o să mănânci? Mă întreaba Malia râzând. La ea în farfurie se află o porție de cartofi, salată, două bucăți mari de carne, iar pe o farfurioară are o felie de tort şi 4 eugenii.
-Da, nu prea îmi este foame, spun eu tristă, gândindu-mă la prima mea oră în liceul acesta. Am fost întreruptă din gândurile mele când un băiat s-a aşezat lângă noi la masă. Nu i-am oferit atenție până în momentul în care am auzit cuvântul "Harry".
-Diseară e petrecere la Marta acasă, mergeți? Întreabă Louis entuziasmat.
-Nu ştiu ce să zic, am chestii mai importante decât o petrecere la tipa aia acasă, spune Harry puțin iritat.
Ce ciudat să refuze sa meargă la o petrecere, pare genul de băiat care ar fi 24/24 la petreceri.
-Tu vrei să vii Katy? Mă întreabă Rose.
-Ăm, nu ştiu ce să ...
-O haide, va fi distractiv, încearcă ea să ma convingă cu o privire adorabilă de cățeluş.
-Am nişte probleme acasă, şi în plus, nici nu ştiu cine este această "Marta" spun, observând ca Harry abia acum mi-a simțit prezența, schimbăndu-şi fața dintr-una fericită într-una serioasă. S-a uitat câteva secunde în ochii mei, după care şi-a lăsat farfuria aproape plină cu mâncare şi s-a ridicat să plece.
-Ce s-a întâmplat cu tine Harry? Întreabă Liam, la fel de confuz ca mine. Nu înțeleg? Cu ce îl deranjez? A plecat din cauza mea şi nici măcar nu ştiu ce i-am făcut.
Acesta se îndepărtează de noi şi iese din sala de mese a şcolii.

În timp ce mă indreptam spre clasă l-am zărit pe Harry pe hol. M-am apropiat de el şi l-am întrebat:
-Care e problema ta? După ce mi-au ieşit pe gură cuvintele am realizat ce prostie am făcut. Am vrut să mă întorc să plec dar m-a prins de mână.
-La ce te referi? Întreabă el curios, dar cred că ştie foarte bine la ce mă refer.
-Azi la cantină, m-ai văzut, după care ai plecat pur şi simplu. Mă răstesc eu la el.
-Eu..aveam de dat un telefon important, spune el, clar fiind cea mai bună minciună pe care o putea spune.
-Cum spui tu, eu plec!

Cum am ajuns acasă, m-am dus în dormitor, m-am aruncat în pat şi am început să "vorbesc" cu cel mai bun prieten al meu, jurnalul.
"Dragă jurnalule, prima zi în acest liceu a fost groaznică. Profesorul Colin este foarte dur, apoi am început să plâng, iar colegii nu sunt chiar tocmai plăcuți. Dar au fost şi câteva lucruri bune pe ziua de azi. Mi-am făcut două prietene, şi un prieten, sau doi. Dar sunt confuză despre el, despre băiatul cu păr cârlionțat care mi-a făcut inima să sară din piept, cu ochi verzi strălucitori şi o față perfectă, oare el se încadrează în "lucruri rele care s-au întâmplat azi" sau "lucruri bune care s-au întâmplat azi"? Oare este un rău sau un bine?"