Damaged and Rotten #2

To be or not to be the boss

Știu că ați zis că este obositor pentru ochi,dar am nevoie să rezistați puțin.
Punctul de vedere al lui Harley
Punctul de vedere al lui Joker

Urmăresc și ultimul om cum părăsește biroul și îmi pun picioarele pe masă,plictisită.Sunt atât de serioși oamenii ăștia!După ce Puddin' a plecat,după ce i-am spus de misiune,lumea a început să comenteze despre alegerea noastră.Ei nu prea îl plac pe Smith.Nu înțeleg ce au cu el.Mie mi se pare destul de comic cu chelia lui strălucitoare și ticul acela nervos al lui.Clipește foarte foarte des.Harleen spune că e pe bază de stres și mă străduiesc să-i dau dreptate.Și oricum,dacă s-ar întâmpla ceva ar fi Oswald aici să salveze situația.El are mare experiență.Are,gen,45 de ani de crime și jafuri în dosar.Sunt sigură că dacă n-ar fi atât de bătrân l-ar băga și pe el în gașca noastră.Că tot vorbim de gașcă,o să fie ciudat să n-avem torța și tipul ăla căruia i-am uitat numele.Știți,cel cu părul împletit,ăluia căruia i-a explodat capul.Da,nu-mi amintesc.Whatever...
Mă ridic de pe scaun și mă îndrept țopăind spre ușă.Prind mânerul și trag puternic de el,dând nas în nas cu unul dintre colaboratorii meu.Dolly.Numele e pus la caterincă,e o matahală de 2/1 metri pătrați.Dar ce caută aici?Credeam că a plecat odată cu ceilalți.
HQ:Oh,Dolly,whatcha doin' here?Ya need somethin'?
Un zâmbet sinistru îi apăru pe față și eu mă dau înapoi câțiva pași.Inima începe să-mi bată din ce în ce mai repede când văd că nu vrea să păstreze distanța între noi,iar ochii lui negri nu vor să slăbească contactul vizual pentru nici o secundă.Eu mă îndepărtez,el se apropie.Nu știu câți pași fac,dar frica începe să mă cuprindă ușor-ușor.Spatele meu se lovește de peretele din spate și un gust amar îmi invadează gura.Idiotul vrea să mă violeze.
-Still got time to run like a scary cat,pussy!
-N-o să plec pân' nu te am din toate punctele de vedere,prințesă!
Se apleacă peste mine și eu ies de sub mâna lui și încep să alerg către ușă.Podeaua se clatină din cauza pașilor lui Dolly.Două mâini puternic se încolăcesc în jurul abdomenului meu și simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.Încep să mă zbat dar strâmtoarea se amplifică.Mă opresc și îl lovesc îl față cu cotul ,oar el mă eliberează,astfel prăbușindu-mă pe podea.Dammit,nu vrea să renunțe!
-I want you to call me daddy!
-Nu o meriți,pussy!
Mă pun pe burtă și încerc să mă ridic iar în picioare.Reușesc să mă pun în genunchi,dar glezna îmi este prinsă și trasă în spate.Prind marginea covorului,dar tot degeaba.
Țipă!
Un țipăt scurt îmi părăsește gâtul și dau drumul covorului.Nu poate să mi se întâmple mie asta.Nu,e doar un coșmar.Văd fața de masă și o sticlă de whisky pe masă.Trag materialul purpuriu și prind sticla,întorcându-mă spre el.Zâmbetul îi pieri când văza arma albă și i-o sparg puternic de cap.Glezna mea este eliberată și eu mă ridic în picioare,îndreptându-mă spre ușă.Am reușit.Ba nu.O mână rece se înfige într-una dintre codițele mele și sunt trasă în spate.Urlu din toți rărunchii și privirea mi se blurează din cauza lacrimilor.Asta e.Nu mai am scăpare.
Ies din dormitor și mă îndrept spre bucătărie.Mi-e foame.Deschid frigiderul și scot o sticlă de suc,turnându-mi puțin într-un pahar.Iau o gură mare și un țipăt se aude din biroul meu.Sau,mă rog,biroul nostru.
Mai aștept puțin așteptând orice alt sunet și decid că a fost imaginația mea.Se mai întâmplă și astfel de erori.Mai iau o gură și se mai aude un țipăt.Scuip sucul atunci când recunosc vocea.E Harley.
Alerg pe holuri către birou,scenarii sinistre începând să mi se formeze în cap.Poate e torturată.Poate a intrat Batsy.Sau poate...
Nu apuc să îmi termin ideea că ajung la ușă și o trântesc puternic de perete.O durere cumplită mi se formează în piept când îl văd pe Dolly străduindu-se să smulgă bluza lui Harley.
Îi lovesc puternic maxilarul nenorocitului și îi dă drumul.Se uită la mine și începe să ochii lui se umplu de teroare.În mod normal,aș râde în hohote.Dar e pentru prima dată când mie nu mi se pare nimic amuzant.
Scot pistolul din cataramă și îl împușc într-unul dintre picioare,după în celălalt,mă focusez iar pe primul,iar el țopăie și urlă.Îl învăț să danseze pe muzica Gotham-ului.
Un scâncet se aude din spatele meu și îl mai împușc o dată.De data asta în cap.Mă întorc și o văd pe Harley gâfâind speriată.
-Are you okey,Pumpkin?A apucat să te atingă?
Ea dezaprobă și se ridică în picioare.Se uită la mine și mârâie furioasă printre dinți.
-Nu mai vreau să am de-a face cu conducerea afacerii magice.
Știam că o să renunțe pân' la urmă.Dar nu voiam să o facă din cauza unei experiențe din categoria asta.Nu merita asta.