Damaged and Rotten #2

I'm not your hero

Harley sparge fereastra și Joker urlă din toți rărunchii,ca și cum asta ar putea să o salveze pe Harley de la o moarte inevitabilă.În spate,Riddler apasă pe câteva butoane și urletele oamenilor care se luptau pe stradă se opresc.Misiune indeplinită.
Joker stă pe marginea spărturii, privind pierdut hăul de sub el.Simte cum inima îi este înjunghiată de mii de cuțite mici și orice gură de aer pe care încearcă să o ia i se oprește în gât.Vrea să plângă.Vrea să scape de toate emoțiile pe care le-a strâns alături de Harley în ultimii ani,să le abandoneze chiar acolo.Să fie cum era înainte.Să uite de Harley sau măcar să înțeleagă că nu o mai vede vreodată.Să înțeleagă că acele oaze albastre sunt acum parte din trecut,precum și râsul acela de înger și zâmbetul acela drăcesc.El a văzut mulți oameni murind și se obișnuia rapid cu lipsa lor.Dar știe că nu va mai fi vreodată același.Nu va mai putea să se uite la o fată fără să înceapă să o compare cu Harley.Dar Harley e moartă.
Joker se desprinde de geam și se uită la colegii lui.Furia începe să îl cuprindă încetul cu încetul și mila din ochii lor nu face altceva decât să amplifice ura care se formează în pieptul lui.Da,iubirea pe care i-o purta lui Harley este înlocuită de ură,ură generată de simpla idee că ei ar fi putut-o salva în vreun fel .El își scoate mobilul și își cheamă mașina, străduindu-se să nu izbucnească în plâns.Harley nu mai e.Regina lui s-a dus.Singura persoană care l-a iubit vreodată s-a stins.De asemenea Floyd se simte oribil.Dar nu neapărat din cauza lui Harley.Ci din cauza stării în care crede că îl va găsi pe Joker data viitoare când va intra în vila fostului cuplu criminal.
D:Joker,mi îmi...
J:Nu-ți usca gura degeaba.Nu îmi pasă.Mă bucur că a murit.Măcar nu o să se mai care mereu după mine dintrugăndu-mi timpanele cu vocea ei pițigăiată și accentul enervant.Să sperăm că următoarea jucărie va vorbi mai puțin și va munci mai mult,nu?
El izbucnește într-un râs sinistru și pleacă aproape alergând pe scări.Nu se bucură deloc.De fapt,nu crede că se va mai bucura vreodată.Harley era unică,dar nimeni în afară de el nu trebuie să știe cât de distrus e.Și cea mai bună cale este să organizeze o audiție intitulată "Iubita lui Joker".Da,va fi un rol.Doar pentru public și pentru sex,din când în când.
Mașina purpurie stă parcată în fața clădirii și Mister J trage adânc în piept aerul rece de afară fără să se uite pe jos.Doar Înainte,în speranța că nu va vedea corpul lui Harley fără puls pe asfalt.Nu ar putea suporta și asta.
*28 de minute în urmă*
Harley este lovită de ciocanul doctorului și corpul ei cade în gol.Mintea ei nu poate procesa ce se întâmplă,nu poate procesa că urmează să moară.Nu mai poate înțelege de ce urletul lui Joker pare atât de disperat și speriat sau de ce pare că va începe să plângă.Lumina unui felinar o face să își închidă ochii și spatele ei face contactul cu asfaltul dur de sub ea.După aceea,negru.
*2 zile mai târziu*
Harley's point of view

Sunt moartă?Așa arată iadul?Negru?Credeam că va fi mai multă distracție...
Nu ești moartă.
Stai,nu sunt?Sunt destul de sigură că am zburat din clădirea aceea ca o pasăre și am atins asfaltul.Nu poate fi adevărat.Așa arată raiul?Nu e nici o șansă ca eu să ajung în rai deci poate chiar nu sunt moartă. Deschid ușor ochii și văd că sunt într-un subsol murdar.Asta nu-mi miroase a bine.
Peste alte treizeci de secunde,reușesc să-mi revin și o durere cumplită de cap își face apariția.Am fost drogată, de asta pot fi sigură.Spun asta din experiență.M-am mai drogat de câteva ori pe la club,pe acasă,m-au mai drogat și prin închisioare ca să tac din gură și fix așa mă simțeam după ce trecea efectul lor.Mi-era greață și nu puteam să mă mișc.
Nu din cauza drogurilor nu te poți mișca.
Mă ridic în capul oaselor și privesc în jos.Sunt în același haine pe care le-am avut și în misiune,asta e bine,dar mâinile și picioarele mele sunt legate strâns cu niște curele de piele.
Dar cum am ajuns aici?Era imposibil să supraviețuiesc căderii.Era etajul 43,pentru numele lui Dumnezeu!
Poate Joker te-a salvat.
Mistah J!Da,probabil că Mistah J m-a salvat!Încep să mă zbat ca un pește pe uscat,nebăgând în seamă durerea cuplită care își face apariția pe fiecare inch de mușchi.
-Puddin',m-am trezit!Puddin'!Mistah J,ești eroul meu!
Ușa din fața mea se deschide și o umbră intră în încăpere.
-Nu sunt eroul tău,păpușă.Nici pe departe.
Nu e Mistah J.