Damaged and Rotten #2

Flashback

Harley's point of view

Ridic receptorul telefonului și las carnețelul jos.Este ora 11 noaptea și eu tot nu am terminat raportul despre ședințele mele cu Mistah J.Am încercat să nu îl stresez,să fim prieteni,să nu avem doar o relație profedională .I-am zis cam totul despre mine,iar el mi-a zis prea puține.Mult prea puține.
-Alo?Bună,Sandy!
-Harleen,ce mă bucur că ai răspuns!Credeam că dormi dusă!Fii atentă,eu sunt la Ryan's Pub și e ora de întâlniri fulger!Trebuie să vii,gen,neapărat, sunt atât de multe bunăciuni!
-Sandy,ce cauți tu într-un pub la ora asta?Ești cumva cu tipul acela?Vin chiar acum să te iau!Nu face vreo prostie până ajung,okey?
-Harleen,stai!Ia-ți rochia turcoaz mulată.
Îmi dau ochii peste cap și alerg la dulap într-un suflet.Ce rochie mulată?Pot să jur că nu am nici o rochie mulată.Îmi trec grăbită palmele printre multele rochii pe care le dețin și o rochie verde neon îmi atrage atenția.Nu eu am cumpărat-o pe asta și Sandy urăște verdele.Scot umerașul și examinez rapid rochia.Se pare că am o rochie mulată,dar nu e turcoaz.Un bilet în formă de inimioară atârnă de marginea rochiei și mâinilie încep să-mi tremure necontrolat.Pe el,scris cu cerneală aurie,sunt înșirate câteva cuvinte clarigrafice și la sfârșit,un "-J" stă în toată splendoarea lui.E de la Joker.
Dragă Harley,
Sper că vei purta rochia de la mine pentru întâlnirile fulger.Și nu uita:trebuie să găsești un bărbat care te face să râzi în public și să urlii în pat.
                         râzând în hohote,
                                clovnul tău favorit,
                                          -J
Înghit în sec și privesc rochia pierdută.Cum a intrat în apartamentul meu?Sau cum a ieșit din Arkham?E păzit 24/7.Nu,nu pot să mă stresez acum pentru asta.Sandy mă așteaptă.Scap de pijamaua pufoasă și trag materialul strâmt pe mine.Acum trebuie să fac alegerea serii:să trag rochia în sus ca să îmi acopăr bustul și să risc să mi se vadă prea mult din picioare sau să trag rochia în jos ca să îmi acopăr fundul și să las prea mult din bust la vedere.Cred că o să pun la mijloc ca să nu risc nimic.Îmi desprind părul și aplic niște rimel și glos în fugă.Vreo șansă ca Mistah J să lase și o pereche de pantofi?Nici o șansă,o să port tocurile negre.Îmi iau telefonul și portofelul și fug din apartament.
În mai puțin de două minute sunt în fața pub-ului și intru fără să cuget bine ce urmează să fac.O să urlu la ea și o să o târăsc acasă?E prea mică pentru genul acesta de Chestii!
Eu eram mai mică decât ea când mi-am făcut primul iubit...
Nu contează asta!Eu sunt un exemplu bun de "așa nu".Primul meu iubit a fost o alegere îngrozitoare și nici al lui nu e mai bun.Și dacă eu ascultam de Jack nu ajungeam să pătez perna de lacrimi.
Dar asta a fost din cauza morții lui Jack,nu a fost vina lui Eric.
Nu are importanță acum.Și nu e momentul să ascult de conștință.Sora mea este în mare bucluc și sunt sigură că acest bucluc nu folosește prezervative.Adică,este un psihopat cu fața umplută de piercing-uri și mai e și plin de tatuaje colorate.Ea spune cã eu sunt modelul ei,dar eu nu aș putea să mă îndrăgostesc vreodată de un astfel de om.Nu mă simt atrasă de criminali de doi bani.
Te simți totuși atrasă de Joker.Tocmai ce porți rochia pe care EL ți-a dăruit-o și îți place.Nu ești cu nimic mai bună decât iubitul lui Sandy.
Înghit în sec și îmi rotesc ochii rapid prin cameră,dar nici o urmă de Sandy.Cred că a plecat.La naiba...Iar eu am atras atenția cu intrarea mea mult prea furtunoasă.Privirile a zeci de bărbați și femei îmi găuresc sufletul,parcă străduindu-se să mă ucidă din priviri.Înghit în sec încercând să fac nodul din gâtul meu să se dizolve,dar în loc să mă calmez,le arăt tuturor că sunt nesigură.Știu asta din experiența de Psiholog.Genul acesta de oameni îți pot mirosi frica,nesiguranța,chiar și intențiile.Un singur moment de neatenție îți poate face viața un calvar.
E prea târziu să dau bir cu fugiții,așa că înaintez încercând să par sigură și fără frică.Mai am trei pași până l bar,când mâna unuia dintre tipi îmi pipăie rapid fundul,fluierând ascuțit.Încerc să îl ignor și mă așez pe unul dintre scaunele înalte de la bar,comandăndu-mi o apă rece.Același tip de mai devreme începe să râdă înfundat și încearcă din nou să mă abordeze,de data asta folosind și cuvinte.
-Păpușă,vrei să ne distrăm puțin?
Ce drăguț!Primata a mai evoluat un Nivel!Ar trebui să îl premiem!Continui să îl ignor și iau o gură mare de apă.Nu se prinde că nu mă interează nimic ce are legătură cu el!?
-Hei,ești cumva surdă?
Îmi întorc rapid capul,părul zburându-mi pe după umăr, descoperindu-mi spatele.Fața boului se albește semnificativ și începe să se îndepărteze încet de mine,tremurând tot.Este foarte ciudat să vezi un om de 2x2,cu barbă,tatuaje și geacă de piele,dârdâind de frică.Știu,este o scenă greu de imaginat.Dar de ce e speriat?E vreun păianjen pe spatele meu sau ceva de genul?Sar de pe scaun și mă uit într-una dintre oglinzile care atârnă de tapetul scorojit.Pe spatele meu,cu litere mari,aurii,scrie "Property of Joker" și alte cuvinte mai mici,sub el.O amețeală groaznică mă pălește și mă rotesc pe călcâie către mulțimea de oameni care se uită șocați la mine.Nu am observat oamenii îmbrăcați în negru de pe margini.Oare au vreo legătură cu asta?
-Tu ești iubita lui Joker?
Înainte să pot da vreun fel de explicații nesimțitului sexist,unul dintre oamenii în negru se întoarce cu fața la noi și mulțimea înnebunește când vede că este pictat ca un clovn.În mai puțin de trei secunde,clovnul ajunge lângă tipul acela și îi spintecă gâtul folosind un briceag.Scot un țipăt scurt când corpul cade pe jos,sânge tâșnind pe podea și pe pantofii mei negri.Las o bacnotă oarecare pe bar și fug terifiată pe stradă,simțindu-mă ca și cum aș putea vomita în orice secundă.Știu că am venit aici cu mașina,dar nu sunt în stare să conduc.Lacrimile îmi blochează vederea.
După un drum de 20 de minute prin frig,ajung în fața blocului meu și alerg spre apartamentul meu cât de tare poate alerga o doamnă pe niște tocuri de 7 cm pline de sânge.Nici nu apuc să deschid ușa,că durerea de cap se aplifică.Tot apartamentul,fiecare perete,fiecare piesă de mobilier, fiecare obiect decorativ este acoperit de un strat gros de vopsea verde.Totul.Absolut totul.
Scap de tocuri și alerg într-un suflet în living,să găsesc totul la fel de verde ca și restul de casă.Un singur lucru diferă:aici este și un bilet negru,asemănător cu cel care era atârnat de umerașul rochiei.Îl ridic și îl citesc fără să mai spun nimic,chiar dacă rațiunea îmi spune să îl duc la poliție cât mai repede posibil.

Dragă Harley,

În primul rând,aș vrea să îmi cer scuze că a trebuit să fi martoră la scena din pub.Dar,în apărarea mea,nu e vina mea că acel groaznic honka-honka s-a dat la tine.Oamenii mei au ordine clare că trebuie să te protejeze cu orice preț.
În al doilea rând,sper că îți place redecorarea surpriză la fel de mult cum ți-a plăcut și rochia.Eu am ales culoarea,ca de fiecare dată când intrii în casă să te gândești la mine.
Cam atât pentru astăzi.Ne vedem mâine la ședință,Doc.Te aștept cu mare interes.
                      ~J

V-a plăcut capitolul?Mie mi-a plăcut mult să îl scriu.Iar în legătură cu ultimul capitol postat,credeți că Harley moare?Aștept părerile voastre și dacă credeți că nu,chiar sunt curioasă să aud cum ar putea supraviețui unei astfel de căderi.
Cam atât pentru azi.
Why so serious?
                    ~Briana