Damaged and Rotten #2

The final part of the mission

Harley's point of view

Eddy se oprește în fața unui bloc uriaș și mai privește o dată bucata de hârtie din palma lui,cea pe care a primit-o de la Zoe după ce s-au prins cine e în spatele atacului.Se pare că acest Doctor,care nici măcar nu este un doctor cu diplomă adevărată,este unul dintre răufăcătorii cu care se luptă ucenicii lui Batman.Eu tot nu înțeleg cum B-man acceptă niște copii ca ajutoare.Este mult prea periculos pentru ei și el ar fi trebuit să se prindă de asta când l-am omorât pe Robin.Uneori mi se pare că Batsy chiar nu are suflet sau creier.Acum viața prietenei mele e în pericol.Numai din cauza lui.Totul e din cauza lui.Viața mea e cum e din cauza lui.Bine,nu chiar,dar el l-a aruncat pe Mistah J în acid.
-Chang e la etaj.Haide să pornim.
Ridic privirea și respirația mi se oprește în gât.Clădirea are multe etaje.Foarte multe etaje.Mult prea multe etaje.Chiar sper că există și un lift.
-Quinn,vino,nu ar trebui să rămâi în urmă.Sau vrei să te car iar în brațe?
Fața lui George mă face să râd în hohote.Tipul ăsta chiar e comic.Ar trebui să îl invit mai des pe la noi.Dar oare J ar fi de acord?Sunt sigură, Boomy mi-e doar prieten.Nu face parte din categoria "Concurență".De fapt,nici un bărbat nu îl va putea întrece vreodată pe Puddin',deci nu are de ce să se streseze și din cauza asta.Oricum are destule pe cap.Dar acum nu ar trebui să mă concentrez pe misiune.Pe echipă.
Și Joker face parte din echipă.
Harleen,nu e momentul potrivit.Bine, ar trebui să socializez mai mult.Pe cine să aleg,pe cine să aleg...
Floyd pare supărat,nu?
Da,poate ar trebui să-l întreb ce are.Și,Harleen,îți mai spun o singură dată:dispari.
Alerg către el și respirația mea deja începe să mi se îngreuneze.Și nici n-am urcat 10 etaje...
-Hey,nu arăți prea bine.S-a întâmplat ceva în paradis?
Se uită cu colțul ochiului la mine,probabil încercând să evite contactul vizual.Dar nu scapă de mine.Nu așa ușor.
-E vorba despre Zoe?
Continuă să tacă.O să o iau ca pe un "Da".Dar,doamne,ce greu e să urci nenorocitele astea de scări.Poate ar trebui să fac o mică,mică pauză.Mă prind de bara rece și trag adânc aer în piept.
-Hei,Harls,ești sigură că nu vrei să te car eu?Adică,nu ar fi prima dată.
Chicotesc ușor și mă sprijin de umărul lui George.
-Ar fi drăguț să mă care cineva...
Nici nu apuc să termin bine propoziția,că două mâini puternice se prind se talia mea și mă ridică ca pe o mireasă.
-E okay,cănguraș,mă descurc eu cu ea.Tu întoarce-te la prințesa ta războinică.
Mii de fiori îmi traversează corpul când îi simt respirația caldă izbindu-se de tâmpla mea.Ador aceste senzații extreme pe care doar el mi le poate produce.Nu cred că aș reuși vreodată să mai trăiesc fără el.Și dacă ar trebui să o fac,probabil viața mea ar fi groaznică și plictisitoare.
-Puddin',you put the "fun" in "funeral".Și promite-mi că nu o să mă mai scapi.
-Promit,pooh.
Îmi afund nasul în scobitura gâtului lui și chicotesc ușor.Ador mirosul lui.Este atât de bărbătesc și pur și simplu îl definește.Mai ales praful de pușcă.De-abia aștept să terminăm misiunea și să ne întoarcem acasă.Să fim iar noi doi,singuri...
-Aici e.Haideți,să intrăm.
Joker mă lasă jos și Flag deschide precaut ușa.Nu ar trebui să fie așa de greu.Este un simplu moș care știe să construiască niște chestii.Va fi ușor de învins.
Rând pe rând,prietenii mei se afundă în camera întunecoasă și tăcută.Când vine rândul meu,sar pragul înalt și un fior de gheață îmi traversează spatele când văd cât de frig e în cameră.Brusc,o lumină albă,puternică se aprinde,dezvăluind un simplu laborator umplut cu tot felul de arme trăsnite.
-Ah,nu credeam că o să apăreți voi aici.Eu așteptam cu mare interes Titanii.
Un domn înalt și slab,îmbrăcat cu o haină albă,iese din umbră încet,putem spune chiar dramatic.Ochelarii mici și rotunzi stau pe vârful nasului,doi ochi negri privindu-ne cu interes de deasupra lor.
-Predă-te acum sau vom ataca.
Vocea lui Rick pare mult mai puternică și autoritară pe lângă cea a supranumitului "Doctor".Un râs guturai părăsește buzele uscate ale dubiosului,în semn că nu are de gând să ne ajute să mergem pe calea mai ușoară.Cu o mișcare rapidă,el apasă un buton de pe o mașinărie în formă de ciocan și vârful lui începe să se miște în față și în spate.Katana aleargă spre el și cu o singură mișcare,îl omoară.Ce drăguț!Asta chiar a fost mult mai ușor decât mă așteptam.Și de ce mereu katana aceea trebuie să omoare inamicul?Nu mi se pare corect.Data viitoare eu cu pistolul meu o să încheiem misiunea.Asta e o promisiune.
Alerg fericită spre ea,dorind să o îmbrățișez.Dar mi-a scăpat ceva din vedere.Ciocanul.Sunt la doi pași de ea,cu brațele larg deschise,când suprafața dură,de metal,mă lovește puternic azvârlindu-mă cât colo pe fereastră.Sunt doar 50 de etaje.Strigătul lui Mistah J urlându-mi disperat numele se aude din depărtare și stomacul mi se strânge din cauza gravitației.Asta mi-a fost.