Nu imi pasa de nimeni.....Pana ai venit tu (Vol 1)

Amintiri

~Natsu

Acea zi a fost o zi in care am realizat multe lucruri......

Lucruri care nu credeam ca oameni poate sa le ascunda.....

Ziua aia intunecata . Fulgi care cadeau pe mine si Lucy. Acea zi a fost o zi ciudata. Din acea zi nu am mai vazut-o pe Lucy. Am incercat sa o caut peste tot. Nu am mai vazut-o de o saptamana.

FlashBack

Ea inca plangea iar eu o strangeam tare in bratele mele. Dintr-o data ma impins . Ma uit la ea surprins de cea ce a facut. "Poti sa pleci! De ce iti bagi nasul unde nu trebuie!? De ce vrei sa ma consolezi!?  Vrei sa te joci cu mine?! Iti e mila de mine!?" Inca ma uitam la ea cu ochi mari. Ochi ei erau plin cu lacrimi si nasul ei era rosu de la frigul de afara. Se uita la mine cu ura.

E adevarat am fost rea cu ea. Am crezut ca...avea o viata perfecta. Am crezut ca vroia sa ma sacaie iar eu nu aveam chef de ea. Am crezut ca omora alte persoane pentru distractie. M-am inselat.

Imi deschid gura sa zic ceva dar sunt intrerupt. "Ai fost rau cu mine . Am crezut ca suntem la fel......dar nu suntem..."

"Ai dreptate.." Se uita la mine surprinsa. "Nu suntem la fel. Am trecut prin lucruri diferite. Ai avut dreptate vroiam sa ma jos cu sentimentele tale. Nu imi pasa de nimeni cum nimeni nu ii pasa de tine sau eu!!!" "Mie imi pasa..."Ma uit la ea cu ochi mari. "Ce?"

"Mie imi pasa prostule!!" Ii pasa de mine? "Esti singura persoana care nu ii e frica de mine. Care nu crede ca sunt nebuna. ceilalti credeau ca sunt nebuna.......pe cine mint sunt. Merit sa ma duc la un spital de nebuni..."

Ce vrea sa spuna ca sunt singurul care nu ii e frica?

"Lucy....."

"Nu e nevoie sa zici....." "Nu sunt primita aici. Stiam ca era prea frumos ca sa fie adevarat. Am vrut sa am prieteni dar nici asta nu pot...." 

  Sunt un prieten pentru ea? O vad cum pleaca cu pasi mici.  Am auzit un singur lucru inainte sa plece . "La revedere Natsu Dragneel.....a fost cele mai fericite momente din viata mea  lunile astea."

Ma uitam la fulgi de zapada care cadeau si e disparand cu ei.....

Flashback

Si asa stau si gandesc la tot ce sa intamplat tot timpul asta petrecut cu ea...

FlashBack

"Rozaliule nu mai sta toata ziua in pat!! Nu o sa stau aici toata ziua uitandu-ma la tine . " "Atunci pleaca! Nu imi place sa ies afara asa ca nu ma intereseaza iesi cu prieteni tai!!"

Ea ramane tacuta. Ma uit la ea surprins ca nu a zis nimic. Avea capul in jos si nu puteam sa vad ochi ei pentru ca era acoperit de parul ei auriu. "Blondo?" Isi ridica capul si imi arata un zambet  "Prieteni mei nu sunt liberi azi......."

"Tot nu ma ridic din pat" Ma intorc cu spatele la ea iar ea ma trage  "Nu!! Vreau sa mergem in padure !! Te rog!!O sa fie distractiv!" Ma ridic din pat si o imping in cel mai apropriat perete al camerei mele. Ea geama in durere iar eu ma apropri de urechea ei. "cand zic nu este nu blondo....sau vrei sa iti arat alta cale de distractie?" Ma uit la fata ei si era toata rosie. Un ranjet victorios imi apare pe fata. "B-Bine inteles ca n-nu! " Atunci ia ma impinge iar eu ma duc in bucatarie. "Nu te juca asa cu mine idiotule!!" O aud strigand din cealalta camera.

1-0 blondo...

-------------------------------

"De ce mananci mancare facuta mereu?"Zice ea si se aseaza pe un scaun

"Ma studiezi mereu ha?" Ea se uita jos iar eu oftez. "Pentru ca nu stiu sa gatesc..." Atunci o sclipire ii apare in ochi ei. Ce are de gand?

"Pot sa te invat!" Se ridica de pe scaunul care statea si se uita la mine cu ochi ei mari. "Sti sa gatesti?" "Logic ca da." Se uita un pic suparata. Poate am jignito. Ea astepta raspunsul meu.

Oftez iar. "Surprinde-ma " Atunci sare in sus de bucurie . Deja regret deciza mea...

-----------------------------

Auzeam sunetul pasarilor cantand. Soarele care era pe cerul albastru. Liniste si pace........ "Rozaliule de ce nu iti plac oameni?" Ma uit in dreapta mea si vad blonda cu o rochie albastra care era pana la genuchi. Ea se aseaza langa mine iar eu oftez. "Nu vrei sa pleci nu?"

"Nope! Acum raspunde-mi la intrebare. " "Nu am de ales nu?" Ma uit la ea si da negativ din cap . "Copilaria mea...." Ea se uita confuza la mine. "Copilaria?" "Da sunt niste lucruri care nu imi face placere sa le vorbesc....." Singurul lucru care il zice este "Ohh..." Iar eu ma uit la cerul albastru. Amintirile de cand eram mic apareau. Parca era un film in reloare care lam vazut de o mie de ori.

Observ cum nimeni nu mai zice nimic. Era o liniste ciudata. Ma uit la ea. "Scuze nu vroia-" "Nu trebuie sa iti ceri scuze ." "Ha?" "Sunt obisnuit cu genul asta de intrebari." Atunci ma ridic iar ea la fel. "Unde-" "Ma duc acasa ar trebui sa o faci si tu la fel...." Si am lasat-o acolo singura.

------------------------

Azi este 30 octombrie. Sunt sigur ca blonda o sa faca ceva stupid....

.

..

Toata ziu nu a venit. Ceasul este acum ' 21:30' Ciudat ma asteptam sa faca ceva stupid azi. Dechid usa casei mele si aprind lumina dar nu se aprinde. Inchid usa incet. "Cine e aici!?" Iau telefonul si aprind laterna (Daca asa se zice) Apoi incerc sa caut panoul de electricitate. (Asa se scrie nu?)

Il gasesc si vad ca e deschis. Cineva a umblat la el. O fi Lucy? "Lucy stiu ca esti aici ." Dar nimic. Aud un zgomot venind din bucatarie. Fug rapid si vad o figura "Ce naiba Lucy!?" Pun lumina spre ea dar nu era Lucy. Era un barbat? "Ce cauti aici?" Dar nimic ma apropri de el si il ating de umar. Iar barbatul cade. "Ce naiba?" Simt pe cineva in spatele meu dar nu apuc sa ma misc ca simt un un pistol care imi atinge capul.

"Nu misca!" Si nu ma misc.Ma uit in stanga si dreapta sa gasesc ceva dar nu pot vedea bine pe intunericul asta. "Ce vrei?" "Toti bani tai!" Am inceput sa rad.

"Ce e asa amuzant?" "Crezi ca o sa primesti ceva ? Sa o crezi tu" Atunci ma intorc rapid si prind pistolul. Inping barbatul pe jos si pun lumina pe el.

Era.....Lucy? "Ce naiba faci Lucy?!" vad ca are intr-o mana un aparat. "Credeai ca o sa ma speri asa?" Ea nu zice nimic. Pune aparatul la gura ei si zice. "Eu nu sunt Lucy ! Sunt comandantul....um..... Luigin!"Aparatul ala o facea sa aiba vocea unui barbat." Sti ca puteam sa te omor nu?" "De ce nu ai facuto?" Ma uit la ea atent.  O vad cum incepe sa roseasca.

De ce?

"Um.......Natsu." Observ in ce pozitie eram. Ea er pe jos si eu peste ea. Ma ridic rapid . "Nu am facuto pentru ca am renuntat la a face asta." "Dar de ce? Erai foarte cunoscut . Faceai parte si dintr-un gang. "

Oftez"Sa uitam despre asta." Ea se ridica si apasa pe un buton. Brusc toate luminile sunt aprinse. "Ce ai facut cu casa mea ?" "Nimic......" "Si care a fost faza cu toate astea?"

"Am vrut sa te speri..." "Idioato..." Casa mea era decorata cu chesti ciudate. Erau speciale de Halloween. "Si de ce ai decorat casa mea asa!? Si mai important cum ai intrat in casa!?" Eram nervos. "Sa zicem ca era magie!" Ma uit la ea si a inceput sa fuga spre usa. Oftez..

Ma uit pe masa din bucatarie si o vad plina cu mancare. A facut  toate astea singura?

Flashback

Alte amintiri imi veneau in cap.....

Ce de imi pasa?

Ma uitam la luna care stralucea sa de tare. Cerul de culoarea Albastru inchis . Toate stelele care erau pe cer. Fara sa imi dau seama am adormit pe scaunul de langa geam....

Gata si capitolul asta. Nu stiu unde vreau sa merg cu povestea asta. Capitolul asta e oribil dupa parerea mea dar sper ca va place . Am plecat .

~Bye Bye !

~Miss greseli isi cere scuze pentru greseli