Din perspectiva lui Grace
E trei dimineata si eu nu pot sa adorm. Perfect.. La naiba cu toate astea. Ma gandesc ce a fost in mintea mea cand practic l-am gonit pe Bax si i-am spus ca ar trebui sa ne vedem de treaba noastra. Am dat-o in bara si chiar nu stiu ce ar trebui sa fac. Pana la urma sunt indragostita de de el si faptul ca am vorbit si s-au intamplat toate chestiile alea, m-au innebunit mai rau.
Nu pot sa ma duc la el si sa il intreb " Hei Bax! Ce faci? Iti mai amintesti ce am zis? Mdaa...am glumit. "
Pff ce dracu e in mintea mea?
Stiu ca nu o sa pot sa adorm prea curand asa ca imi infasor patura in jurul meu si cobor cele doua etaje ale blocului. Ma asez pe prima treapta a scarii si imi aprind o tigara. Stelele sunt asa stralucitoare in noaptea asta.
Apoi imi amintesc. Ultima data cand am privit stelele am dat de idiotii aia.
Si cred ca Bax avea dreptate, dar eu eram prea nesuferita sa il ascult. Daca nu ar fi aparut el probabil m-au fi gasit Klaus si Zed. El doar m-a ajutat sa ies din tot rahatul ala. E prima data cand recunosc ca am avut nevoie de ajutor. Ce stari imi provoci tu mie, Bax.
Cinci dimineata. Cinci! Nu pot sa cred ca nu am dormit deloc. Partea buna e ca azi e sambata si nu ar trebui sa ma stresez. Imi iau telefonul si verific daca am mesaje sau apeluri. Nimic. Curand o sa imi smulg parul din cap. Cum am putut sa fiu atat de fraiera?
~~~
Ma ridic din pat si ma duc direct la dus. Nu am dormit deloc asa ca am nevoie de el mai mult ca oricand. Dupa jumatate de ora ies din baie si ma duc in camera mea. Ma imbrac cu niste pantaloni de trening gri si un tricou larg pe care l-am 'imprumutat" de la fratele meu apoi ma trantesc iarasi in pat. Oh da, am un frate. Numele lui e Dylan si este mai mare ca mine cu trei ani. Ne intelegem destul de bine.
Brusc, usa camerei mele se deschide si pe ea intra un Dylan cu prea multa energie. Cand il vad imi pun patura pe cap sperand sa ma lase in pace. Pff da, de unde. Vine sa ma trage de picioare la marginea patului apoi ma arunca pe umarul sau si ma cara ca pe un sac de cartofi.
- Dylan! Opreste-te acum! Du-ma inapoi in pat. Tip eu suparata la el
- Nup! Nici gand. Imi spune el razand.
- Daca nu ma duci inapoi in camera o sa-ti mananc ciocolata aia care zace in dulapul de sus.
Dylan se opreste din mers si ma pune jos.
- Nu! Totul pana la ciocolata mea. Imi spune el si isi duce mana la piept parand ranit.
- Ooh mai taci. Apropo, nu am auzit un buna dimineata.
- Pai nici nu o sa auzi. Spune si incepe sa ranjeasca. Deci, de ce ai cobor la trei dimineata in fata scarii? Iar ai fumat?
- Nu am inchis un ochi toata noaptea si am coborat sa fumez sperand ca atunci cand ma intorc o sa pot sa adorm.
- Stii ca nu ai voie, nu? Tu esti constienta macar ca ai anemie?
-Da, Dylan. Dar stiu si eu ce fac. Stiu sa-mi port de griji.
- Da, da. Cred ca e a mia oara cand aud asta. Incep sa ma satur. Imi spune si isi da ochii peste cap.
Ma duc si iau repede o perna de pe canapeaua din sufragerie si arunc cu ea in Dylan. Se intoarce la mine cu o privire serioasa si a naiba sa fiu de nu l-am enervat.
CITEȘTI
Baxter
Teen Fiction" - Eu zic sa incetati. Spune tipul a carui fata nu reusesc sa i-o vad. - Nu-ti fa griji. O impartim! Spune unul dintre cei doi idioti. - Luati-va dracu mainile de pe ea! Si asa ii zaresc chipul. Raman blocata ca si cei ce ma tineau imobiliz...
