Baxter

Capitolul 2 - Revansa

   Din perspectiva lui Bax  
     La naiba, Bax! Nu stiu ce m-a apucat dar nu suport sa ma intrebe cineva despre problemele mele, mai ales sa si vorbesc despre ele. Grace. Nu stiu prea multe despre ea. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu stiu nimic despre ea. Am observat-o prin scoala. Vine in fiecare zi cu colegele ei in spatele scolii, acolo unde se strang toti elevii sa fumeze. Nu i-am acordat prea mare importanta, dar e ceva diferit la fata asta. Ea nu e ca celelalte fete, mai bine zis tarfe, sa vina sa saliveze si sa se bage in seama cu pretexte de genul : " Buna, blondule! Ai cumva o bricheta? " sau " Hei, Bax! Iti place noul meu lipstick? " . Putin imi pasa mie de lipstick-ul lor. Nu, putin imi pasa de ele. Ea nu se compara cu celelalte. " Ce te-a apucat, Bax? Daca vrea sa plece, las-o sa plece! Ce iti pasa tie?" imi aud vocea aia stupida din capul meu. Fara sa realizez, deja sunt pe holul scolii. Nu stiu de ce, dar trebuie sa ma duc dupa ea. Doar sa ma asigur ca nu lesina din nou. Atata tot. Nu? Dap. Atata tot.
     Ies din liceu. Sunt doua locuri unde ar putea sa se afle : ori in spatele scolii, ori la una dintre scarile blocului apropiat. Dupa ce ma uit in spatele scolii si vad ca nu este acolo, ma indrept spre acel bloc. O vad stand jos, rezemata de usa scarii, tragand fum dupa fum din tigara pe care o tinea intre degete. Cand ma vede, se ridica, vrand sa se indeparteze. Nu stiu ce ar trebui sa fac, asa ca o apuc repede de incheietura impiedicand-o sa plece.
          - Grace. Stai.
  
   Din perspectiva lui Grace

          - Grace. Stai. Spune blondul rotindu-ma astfel incat sa ajung fata in fata cu el.
         
          - Nu, Bax. Ai dreptate. Sunt doar o straina. De aceea trebuie sa ma lasi in pace si sa uiti ce s-a intamplat azi. Ar trebui sa pleci. " Ce e in mintea ta?! De ce naiba il gonesti cand tu esti indragostita de el? " Nu. Chiar daca sunt indragostita de el, nu inseamna ca trebuie sa accept comportamentul lui. Acum e calm, intr-o secunda explodeaza.
     
          - Fie! Nici nu stiu de ce naiba am venit pana aici. Putin imi pasa mie de tine!
     Bax imi da drumul din stransoarea lui si pleaca. Nu spre scoala, ci in directia opusa. Ma simt usor vinovata ca lipseste din cauza mea, dar cum am zis, acum e calm si intr-o secunda explodeaza. Nu e tocmai placut sa aud cuvintele astea dure de la el, dar abia de imi stie numele si pun pariu ca vorbea serios cand spunea ca putin ii pasa. Mai am doua cursuri, dar nu mai am dispozitia necesara sa raman la scoala. Ma duc in liceu si intru in sala de curs a clasei mele. Imi iau rucsacul din banca si respir usurata cand vad ca Blair nu e in clasa. Nu mai aveam chef de alta cearta cu ea.
     Ies din scoala si ma indrept spre locul meu unde merg mereu sa ma relaxez si sa uit putin timp de toate problemele. Imi scot  castile din ghiozdan si ma duc spre strandul parasit ascultand melodia de la Apocaliptyca - "Come back down" .
     Ajung la strand si urc scarile unei cladiri ce obsinuia sa fie o terasa unde oamenii se relaxau dupa putin inotat. Imi pun rucsacul jos si ma intind, asezandu-ma cu capul pe el. Era deja seara avand in vedere faptul ca suntem la inceputul lunii decembrie. Imi place sa vin aici cand sunt suparata. Ma calmeaza linistea sau sa ma uit la stele. Cerul e destul de senin pentru perioada asta a anului. Am noroc in seara asta. Sunt atat de multe stele. Sunt ca niste paznici pentru luna singuratica, care mereu pare trista, chiar daca e inconjurata de atatia licurici ai cerului.
    
~~~~

     Cand sa ma ridic sa plec aud niste pasi. Cineva urca scarile terasei si incep sa ma panichez. E un strand parasit! Cati oameni ar putea sa vina aici?! Trebuie sa ma ascund undeva. Intru intr-o mica incapere  ~ nu am habar ce a fost ~ si ma lipesc de perete.
       
           - Hei, Zed! se aude o voce din departare.
       
           - Ce mai e acum?
     
           - E acolo?
       
          - Nu, Klaus! Nu e aici! ii raspunde celuilalt oftand puternic.
   
  Nu! Ei sunt. Idiotii aia doi de la liceu. La dracu! M-au urmarit?! " O sa-mi iau revansa, papusa. " Cuvintele astea imi bantuie mintea. Trebuia sa fi mai atenta, Grace. La naiba cu toate astea! Trebuie sa ies cumva de aici. Gandeste, Grace, gandeste. Asta este! Ma strecor prin spartura din peretele exterior. Nu e o idee prea buna, dar nu am de gand sa stau aici pentru 'revansa' brunetului. Cand sa ma pregatesc sa sar ~ avand in vedere ca nu e asa mare distanta pana jos ~ incepe sa imi vibreze telefonul. Ooh, glumesti?
       
            - Klaus! Treci aici! Cred ca am gasit-o.
     La dracu! Sar fara sa ma mai gandesc la nimic si fug cat pot de repede. Ajung pe langa cateva garaje si ma strecor printre ele. Telefonul imi vibreaza intr-una. Nici macar nu cunosc numarul! Cat ghinion poate sa aiba o persoana? Raspund, sperand ca nu cumva sa ma auda idiotii. Stiu ca daca nu raspund o sa sune in continuu si o sa am probleme mult mai mari.
       
           - Cine dracu esti si de ce ma stresezi atat? vorbesc mai mult in soapta.
     
          - Grace! Unde mama naibi esti? De ce nu raspunzi la telefon? tipa la mine persoana de la celalalt capat.
     
          - Bax? De unde ai numarul meu?
       
           - Grace, unde esti? ofteaza zgomotos la telefon blondul.
   
           - Pe langa niste garaje din apropierea strandului parasit. Idiotii aia doi m-au urmarit si incerc sa ma ascund de ei. Si nu si-ar fi dat seama ca sunt aici daca cineva nu suna in disperare!
         
           - Ce?! Nu te misca de acolo. Vin acum!
          
           - Nu am nevoie de ajutorul tau! Ma descurc si singura.
     
           - Serios, Grace? Doar stai acolo.
   
  Bax imi inchide telefonul in nas. Nu vreau sa vina. Pot sa ma descurc si singura, cum am mai zis. Eu nu depind de nimeni. Trebuie sa plec de aici, dar nu am cum. Idiotii aia se tot plimba prin apropiere cautandu-ma. Trebuie sa ma gandesc la ceva. Nu pot sta aici toata noaptea. Mai verific odata ceasul telefonului. Au trecut 10 minute de la apelul lui Bax. Nu cred ca o sa mai vina. Perfect! Intr-o secunda de neatentie simt cum cineva imi acopera gura cu mana si ma trage spre el.
   
            - Shhh. O sa ne auda.
            - Bax? Ce dracu?
            - Ti-am spus ca vin! Se pare ca nu te mai saturi sa fi salvata de mine. Imi spune blondul cu un ranjet pe fata.
           - Taci din gura. Ti-am spus sa nu vi! Ma descurcam si singura.
    
Bax ma prinde de mana si ma trage spre el.
            - Vino!
    
Iesim de dupa garajele acelea si incepem sa fugim spre strada principala inainte sa ne vada Klaus si Zed. Bax alearga atat de repede si inca ma tine de mana. Cred ca nu mai am mult pana sa cad daca o tine tot asa. Ajungem pe strada principala si intram intr-o scara a unui bloc.
         
            - Ce dracu cauti la ora asta singura? Intr-un strand abandonat? Ai innebunit?
   
           - Nu e treaba ta ce fac eu si la ce ora umblu eu pe acolo!
       
           - Ce faceai daca te prindeau idiotii aia doi? Le faceai ochi dulci si te lasau in pace? Grace, tu te auzi?
       
           - Si pana la urma ce iti pasa tie? Parca eram o straina!
     
           - O straina careia ii cam place sa fie salvata. Spune el, un zambet aparandu-i in coltul buzelor.
       
           - Nu ti-am cerut sa ma salvezi! Sa iti fie clar ca a fost ultima data!
       
           - Mai vedem. 
         
           - Si de unde naiba ai numarul meu?
   
           - Cat timp 'dormeai' tu pe canapeaua aia din cabinet l-am luat din telefonul tau.
       
           - Mi-ai umblat in telefon?! ma rastesc eu la el.
     
           - Stai calma. Am vrut doar numarul. Nu am apucat sa ma uit la altceva.
       
           - Esti un nesuferit. " Ba nu, nu e. Si stii si tu asta. " Oh mai taci subconstient prost.
       
           - Da, da. Am mai auzit asta.
       
           - Cum poti fi atat de..stupid? In fine. Acum, daca ma scuzi, trebuie sa ajung acasa. Ii spun eu iritata de comportamentul lui, dandu-mi ochii peste cap.
           
           - Te insotesc. Nu te duci singura sa dai iar de idiotii aia.
     
           -  De ce iti pasa pana la urma? Ti-am mai zis ca pot sa ma descurc si singura! Tip eu exasperata la el.
       
           - Imi... Nu imi pasa! Doar ca nu pot sa te las singura. Daca tot am venit pana aici, ma asigur ca ajungi in siguranta acasa. Imi spune el coborandu-si vocea la ceea ce era mai mult o soapta.
     
           - Atunci daca nu te intereseaza, eu plec.
     
           - Bine! Du-te! Esti a dracu de incapatanata si eu nu vreau decat sa te ajut. Fa ce vrei, Grace!
     
           - Asa o sa fac! Pa, Bax. Ii spun usor trista. Imi tot repeta ca nu ii pasa si nu e usor sa suport vorbele astea de la el, baiatul de care sunt indragostita, dar pana la urma nu trebuie sa ii sar in brate cu prima ocazie si sa ii spun prostii de genul " Vaai Bax, multumesc ca m-ai salvat! Esti un dulce! " Mi se face rau cand ma gandesc la dulcegariile astea. Yuk.
     Ies din scara blocului si blondul nu se oboseste sa ma opreasca. " Ai fi vrut sa o faca. " Nu, nu as fi vrut. Mai taci voce stupida! Ma indrept spre casa. Sunt destul de obosita. Ziua asta a fost oribila. Am nevoie de un dus lung si de somn. 
     Cand ajung acasa mama ma ia la intrebari. Perfect... Numai de intrebarile ei nu am eu chef.
     
           - Grace Stymest! Unde ai fost pana la ora asta?
   
           - Ahh..am..avut un proiect la scoala. Da! Asta am avut de facut. Suna atat de stupid, dar nu mi-a venit in minte altceva.
   
           - De ce nu raspunzi la telefon? Te-am sunat de atatea ori.
     
           - Imi pare rau, mama. Nu am avut voie sa vorbesc la telefon in timpul proiectului.
   
           - Vino aici. M-ai speriat. Imi spune ea bland. Imi ofera o imbratisare calda si scurta apoi ma duc in camera mea sa ma pregatesc pentru dusul ala mult asteptat.
 
   Ies din dus si imi infasor un prosop in jurul corpului. Ma duc in camera si imi imbrac pijamalele mele pufoase. Ma intind in pat si imi iau o carte apoi ma apuc de citit. Nu apuc sa citesc o pagina si ma afund intr-un somn adanc.