Baxter

Capitolul 6 - Vrei sa fi iubita mea?

     Ma trezesc si imi iau telefonul sa verific cat este ceasul. Nu. Am dormit prea mult. Este deja ora doua dupa-amiaza. Este ciudat ca Dylan nu a venit sa ma trezeasca pana acum. Probabil iar a plecat cu noaptea in cap. Niciodata nu imi spune unde pleaca, dar sincera sa fiu, putin ma intereseaza. E treaba lui atata timp cat nu i se intampla ceva rau.

     Ma ridic din pat si intru in baie. Am nevoie de un dus sa ma mai dezmortesc. Dupa ce termin ma duc in bucatarie. Caut cerealele in dulap, dar nu le gasesc, semn ca iarasi le-a mancat fratele meu si eu sunt nevoita sa cobor la supermarketul de alaturi.

     Ma imbrac cu niste pantaloni de trening si iau pe mine un hanorac la intamplare.

     Cobor scarile si imi zboara gandul la Bax. Nu am niciun mesaj sau apel de la el. Poate nu s-a trezit pana acum. Incerc sa nu fac mare tam-tam din asta si imi continui drumul.

     Intru in supermarket si imi iau un cos in caz ca mai cumpar altceva in afara de cereale.

     Ma uit printre raioane si cand ajung la casa am mult mai mult decat ceea ce intentionam sa iau. Coada e destul de mare asa ca imi astept randul tacuta. Plictiseala ma face sa ma uit prin magazin la diverse lucruri. Studiez oamenii si incerc sa ii gasesc fiecaruia povestea vietii. Vad un batranel usor trist, parca amintindu-si de ceva. Ma gandesc ca poate a avut o sotie blanda, pe care o iubea nespus de mult. Au trecut prin atatea, iar iubirea lor a rezistat pana cand inima ei a incetat sa mai bata. L-a parasit pe acel batranel in schimbul veghierii lui de acolo de sus. Ma intristez si eu la gandul acesta, dar imi revin la scurt timp cand vad o femeie cu un baietel foarte vesel si plin de energie langa ea. Banuiesc ca este copilul ei si au iesit la cumparaturi. Imi imaginez cum acel pusti si-ar fi dorit ceva iar mama lui nu si-ar fi permis acel lucru sau nu ar fi fost potrivit pentru copilul sau si refuza sa i-l cumpere. Atunci, baietelul ar fi inceput sa planga si sa o roage cu o fata de fiinta nevinovata, mama lui cedand si facandu-i pe plac. Un mic zambet imi apare involuntar pe fata.

     Constat ca nu am mai urmarit coada de ceva vreme, dar atunci cand verific pare ca nici nu m-am miscat din loc, asa ca imi arunc din nou privirea prin magazin.

     Ochii imi cad pe un baiat si o fata. Probabil un cuplu. Baiatul pare usor iritat iar fata pare destul de fericita. Probabil ea voia sa se uite la un film de dragoste in noaptea asta iar el pare sa nu fie cel mai mare fan. Totusi, mi se pare destul de cunoscut baiatul acela. Astept sa ii zaresc chipul si impietresc cand il vad. Era el. Bax. Cel care cu cateva ore in urma m-a numit iubita lui. Nu stiu ce ar trebui sa fac acum, dar nici nu conteaza pentru ca, corpul meu e incapabil sa faca vreo miscare.

     Sunt intrerupta de vocea casierei care se pare ca de ceva vreme incearca sa imi spuna ca este randul meu la coada. Dupa ce platesc, ii mai arunc o singura privire lui Bax. Atunci cand ochii lui de un albastru cristalin ii intalnesc pe ai mei, ma cuprind atatea sentimente ca abia le pot face fata. Se uita nedumerit la mine si cand vrea sa se apropie o iau la fuga. Cum am putut sa fiu atat de idioata sa cred orice cuvant iesea din gura lui? Cum am putut sa fiu indragostita de un baiat ca el?

     Ajung in fata scarii unde locuiesc si intru. Inchid usa in urma mea si ma sprijin de ea. Sunt atat de ametita incat ma las usor in jos pana ating cimentul rece. Imi iau fata in maini si incep sa ma gandesc. Gandesc prea mult si asta este problema. Nu. In acest moment, cea mai mare dilema a mea este Bax. Aseara am crezut ca poate fi ceva intre noi, dar acum imi dau seama ca erau doar niste iluzii prostesti de ale mele. Am intrat in jocul lui si am pierdut iar el a castigat.

     Incep sa urc scarile. Cu greu ajung pana la usa apartamentului meu. O deschid si arunc toate cumparaturile undeva pe jos in bucatarie. Nu sunt in stare de nimic, asa ca tot ce fac e sa merg in camera. Incui usa in urma mea si ma arunc in pat. Iau patura si ma adapostesc sub ea, ca si cum atunci cand as iesi de sub aceasta, totul ar reveni la normal. Sunt atat de idioata incat incerc asta, dar durerea ce o simt este tot acolo.