Baxter

Capitolul 3 - Nu se poate

   Din perspectiva lui Bax

     Imi pun perna pe cap incercand sa evit lumina ce provine de la soare, patrunzand nemilos in camera mea. Ma uit la ceas si vad ca e cinci dimineata. Mai mult de doua ore nu cred ca am apucat sa dorm. M-am tot gandit la fata aia incapatanata. Cand incercam sa imi inchid ochii imi imaginam ce s-ar fi intamplat daca nu as fi sunat-o. Poate tantalaii aia ar fi prins-o si si-ar fi batut joc de ea. Imagini crude imi apar in minte si asa imi deschid ochii, pieptul meu coborand si urcand rapid din cauza nervilor ce ma cuprind. Asta s-a intamplat toata noaptea cu mine. In mai putin de trei ore trebuie sa ajung la sora mea mai mare, Jennifer. A spus ca vrea sa discute cu mine, ceea ce nu prea se intampla des.

     Ma ridic din pat cu greu si ma indrept spre baie. Imi fac un dus mai lung decat planuiam apoi imi infasor un prosop in jurul taliei. Ma intorc in camera mea si ma imbrac cu niste jeansi negri si un tricou de aceeasi culoare. Ma duc in bucatarie si mananc repede un mar apoi plec.

     S-a facut deja ora opt si mai am putin si ajung la Jenn. Bat usor la usa casei sale, care de fapt e o vila imensa. Sora mea are douazeci si opt de ani. Este avocat si se pare ca slujba ei e un succes deoarece traieste intr-un lux inexplicabil in timp ce eu stau intr-un apartament nu prea mare. Tata mereu imi reproseaza ca nu o sa ajung nicaieri si ca pana la urma o sa muncesc pentru el si asta ma scoate din sarite.

     Jenn imi deschide usa si ma invita inauntru. Nu pot sa zic ca sunt tocmai incantat de vizita asta, dar practic m-a implorat sa trec pe la ea asa ca iata-ma salutandu-l pe sotul ei perfect, cu o slujba perfecta si, cum spune tata, cu o sotie perfecta. Urasc toata situatia in care ma aflu.

     Brusc mintea imi zboara la altceva. Sau mai bine zis, altcineva. Grace. Ma intreb daca o sa mai vorbeasca cu mine. Parea destul de suparata ieri. Totusi nu o inteleg. Adica o salvez de idiotii aia, de doua ori, si ea imi sare in cap. Ce e in neregula cu ea?

     Vreau sa ajung la liceul ala odata si sa vad cum merg lucrurile. Doar ca sa stiu daca suntem prieteni sau nu. Atat.

     Dintr-o data sunt intrerupt din gandurile mele de catre Jenn.

          - Deci, Baxter, vreau sa discutam.

          - Ti-am spus sa nu ma mai strigi asa. Cred ca am inteles de prima data cand mi-ai zis la telefon ca trebuie sa vorbim.

          - Ahm..deci..ai planuri de Craciun? ma intreaba rapid, abia intelegand ce a zis.

          - Nu si nici nu intentionez sa imi fac. Ii raspund sec.

          - Tata se gandea sa vina toata familia aici si sa sarbatorim impreuna. De mult timp nu am mai luat cina in familie. Stiu ca o sa refuzi, dar macar mai gandeste-te la asta.

           - Nici vorba! Sa nu ma asteptati pentru ca nu o sa apar aici sub nicio forma.

     Ma ridic nervos de pe canapeaua din piele probabil extrem de scumpa si ies val vartej din casa lui Jenn. Ce e in mintea ei? Daca fraierul ala de tata crede ca o sa apar acolo cu o expresie pe fata precum a unui baietel mic cand primeste ciocolata, greseste. Oricum numai asta stie sa faca. Greseli, greseli si iarasi greseli.

      Ma duc spre casa si pe drum imi aprind o tigara. Am nevoie de o distragere sau o sa sar pe primul om de pe strada si o sa am ca motiv de bataie faptul ca nu mi-a facut loc pe trotuar. Stiu. Suna stupid. Mai stupid ca niciodata.

     Ma indrept spre scoala. Drumul asta nu a fost niciodata mai lung ca acum.

     Intru in curtea liceului si un gand imi strabate mintea. Ma duc in spate sa vad daca Grace e acolo cu colegele ei. Ma uit peste tot prin curte, de doua ori, dar nu e acolo. Oricum este prea frig afara si nu o invinuiesc daca e in clasa. Tot ce imi ramane de facut e sa ma duc la ora de literatura.

      Ies din clasa rapid. Nu am inteles nimic din ora asta din simplul fapt ca m-am gandit daca Grace o sa apara sau nu astazi la scoala. Ce naiba e in mintea mea de ma gandesc numai la ea?

      Merg pe hol grabit, mai am putin si incep sa alerg, ca sa ajung acolo unde stiu ca satena aia incapatanata ar trebui sa fie. Si asa o vad.

       E imbracata cu niste jeansi negri si o camasa alba. Sa fiu al dracu daca mi s-a mai parut vreodata atat de sexy o camasa banala, alba, simpla.

       Ma duc la ea. Mi-a luat ceva sa-mi fac curaj, dar pana la urma de ce ma stresez? Nu am niciun motiv. " Da, sigur. " Ooh mai taci voce stupida, nu acum.

        - Grace?

     Ramane blocata cand ma vede. Atat de rau arat? Sper ca nu mai e suparata.

        - Bax? Ce faci aici? ma intreaba ea confuza. Oricum jumatate din scoala e cu ochii pe noi si nu vreau ca situatia asta sa devina mai stresanta decat e deja.

        - Putem sa vorbim? Doar cinci minute.

        - Nu cred ca e o idee buna. Si pana la urma ce e de vorbit?

     Ma uit la ea cu o figura serioasa si sunt destul de sigur ca daca nu accepta o sa plec  si o sa imi vad de treaba. Nu o s-o rog.

         - Bine, fie. Doar cinci minute.

     Daca stau sa ma gandesc, nu stiu ce naiba ar trebui sa vorbim. Folosesc scuza asta doar sa pot sa port din nou o discutie cu ea. Nu pot sa cred ce jalnic am ajuns. La dracu, Bax! Ce e cu tine?

         - Deci? ma intreaba ea vazand ca nu scot niciun cuvant.

         - Voiam doar sa stiu daca mai esti suparata pe mine. Atata tot.

          - Serios? Ahh... uite Bax, cred ca e mai bine sa ne vedem fiecare de treaba lui, asa cum era si pana acum doua zile. In afara de 'salvarile' alea, nu prea avem ce discuta. Oh si mersi, din nou.

          - Haide Grace. Inca esti suparata..

          - Nu. Chiar nu sunt, dar cred ca e mai bine pentru amandoi. Imi spune ea usor trista, apoi se indeparteaza de mine.

     La dracu cu toate astea! De ce dracu m-am dus sa vorbesc cu ea pana la urma? Nu. O sa ii ascult sfatul si o sa imi vad de treaba mea. Nu ma leaga nimic de Grace asa ca nu am de ce sa imi fac griji. O sa imi reiau cursul monoton din fiecare zi.

      Ajung acasa si sunt destul de sigur ca nu vad prea bine. Dupa 'discutia' cu Grace m-am dus direct in cel mai apropiat club si mi-am facut de cap. Nu pot sa uit ceea ce mi-a zis si ma enerveaza la culme. " Cred ca e mai bine sa ne vedem fiecare de treaba lui." La dracu cu treaba mea, la dracu cu toate sentimentele astea, la dracu cu Grace. De ce naiba imi place de ea pana la urma?!

       Nu. Nu se poate. Ce naiba am zis?

       La dracu, imi place Grace.