Heart in flames

Capitolul 1: Clipe de fericire

  "-Haide, Lara, e randul tau! " , imi striga vocea puternica, dar calda.

Iau din suport o crosa, iar apoi asez mingea in zona de start. Lovesc, dar nu reusesc nici dupa mai multe incercari.
Dezamagita, pun crosa la loc, plecand de pe teren catre fiul meu ce-mi striga:
"-Mama, m-am plictisiiit!"
"-Si eu, fiule...", ii raspund oftand.

Bulut, sotul meu, vine inspre mine, zicandu-mi:
"-Trebuia sa mai incerci"
"-Bulut, ti-am spus ca nu-mi place golful!", ii spun nervoasa.
"-Vino pe teren, ne facem de ras in fata domnului Levent si a sotiei lui", imi zice calm Bulut.
"-Ozan, continua sa te joci cu masina, da? Ma intorc imediat ", ii spun fiului meu zambindu-i.

Ma intorc pe teren, nevrand sa fac o impresie proasta in fata oaspetilor din Antalya. Firma lui Bulut invita in fiecare an oaspeti din orase diferite ale Turciei, pentru colaborari cu firma sa de constructii.

"-In sfarsit e randul meu", zice bucuros domnul Levent, care e in mod cert pasionat de golf.

In timp ce Bulut il privea indeaproape, sotia domnului Levent se apropie de mine, spunandu-mi:

"-Sunt mandra de sotul meu"

Gandindu-ma in sinea mea ca aceasta doamna mi se parea laudaroasa, in urma discutiilor purtate pana in prezent, ma adusese la realitate strigatul lui Bulut:
"-Bravo, domnule Levent!"
"-Sotul meu e un maestru in ale golfului", zicea razand sotia lui.

"-Mergem sa sarbatorim acest joc minunat?", a spus domnul Levent.
"-Da, poftiti.", raspunse Bulut.

Iritata de confirmarea degajata a lui Bulut, il iau de mana pe Ozan, ei mergand inainte, discutand despre afaceri, in drumul spre restaurantul clubului de golf.

"-Anne!", imi striga Ozan.
"-Da, fiule", ii raspund zambind.
"-Tata de ce nu sta cu noi?"
Inghitind in sec si privind in jos, ii raspund:
"-Discuta cu oaspetii despre...afaceri", ii zic cu un gust amar.
"-Mereu e ocupat", imi zise Ozan suparat. "Sa stea mai mult cu noi"
"-Voi vorbi cu tatal tau" , spun convinsa ca voi purta o discutie cu sotul meu.

Ajunsi la masa, nesfarsitele discutii despre afaceri continua:
"-Lucrurile merg foarte bine pe santierul din Dobrovnik", zicea domnul Levent.
"-Da, am vazut, saptamana trecuta am fost pe acolo", replica Bulut.
"-Lasati afacerile macar la masa", spunea cu un zambet fals sotia domnului Levent. "V-ati hotarat unde mergeti in vacanta? Vara a venit deja", continua ea.
"-Inca nu" , raspund eu din nou iritata.
Firma si afacerile lui Bulut nu ii permiteau, dupa cum sustine mereu, sa mearga intr-o vacanta, iar in plus, firma este intr-un declin financiar.
"-Noi mergem in Grecia", se lauda sotia dlui Levent.
"-Frumos, am fost si noi acum ceva timp", raspunse Bulut.
Acum ceva timp...am fost in Grecia cand Ozan avea trei ani, adica acum 2 ani.

"-Ar fi timpul sa ne intoarcem acasa", spune Bulut.
"-Ma bucur ca ati luat masa cu noi", zise domnul Levent.

Ne salutam, zambindu-ne formal, promitand, la fel de formal si lipsit de sinceritate, ca ne vom mai vedea la jocuri de golf.

Ozan urca in masina, in spate, iar eu urc langa Bulut, pe scaunul din dreapta.

"-Domnul Levent e un jucator de golf pe cinste", spunea Bulut conducand masina.
"-Da, iar sotia sa e o laudaroasa pe cinste", ii zic pufnind pe nas.
"-Ce vrei sa spui cu asta?", ma intreba.

Din spate, Ozan porni masinuta de jucarie ce canta, incheind astfel discutia. Ajungem acasa, acolo unde ii spun bonei lui Ozan:
"-Pregateste-l de somnul de amiaza."
"-Cum doriti, doamna Lara", spuse aceasta luandu-l de mana pe Ozan.

Suparata, ii spun lui Bulut:

"-Avem de discutat, vino in dormitor".

El ma urmeaza, intrand primul in camera, iar eu inchizand usa in urma sa.

"-Nu petreci destul timp cu mine si Ozan...in vacanta nu mergem...", ii spun bosumflata.
"-Lara, reluam aceleasi discutii...firma e in declin financiar, cautam colaboratori care sa ne ajute sa..." , spune, eu taindu-i replica:
"-Nu ma intereseaza. Avem conturile bancare pline cat sa traim toata viata. Eu vreau sa stai cu mine si cu fiul nostru", ii zic dura. "Vreau sa mergem in vacanta si noi...pe Coasta de Azur"

Satul de criticile mele, ale unei sotii poate cam cicalitoare, iese din camera, trantind usa.

Ies din camera, ducandu-ma in camera de zi. Dau sa ma asez pe canapea, insa il vad pe Bulut urcand in masina, vorbind la telefon. Refuz sa-l intreb unde se duce, fiind inca suparata ca nu ne ofera mai mult timp mie si lui Ozan.

Cand, deodata, pe usa salonului intra in fuga Ozan, sarindu-mi in brate, iar in urma lui bona:
"-Scuzati-ma doamna, nu vrea deloc sa doarma"
"-Ozan, fiule, ce e?"

Bona iese, in timp ce fiul meu ma privea in ochi:

"-Ai vorbit cu tata?"
"-Da. A spus ca ne va acorda mai mult timp", ii zic pupandu-l pe cap.
"-A mai spus asa...", spune dezamagit, dandu-se jos din bratele mele.

Peste putin timp, Bulut ajunge acasa, intrand in dormitor. Merg dupa el, fiind gata sa-i spun ca si-a dezamagit fiul:
"-Bulut, Ozan e foarte dezamagit ca nu stai cu noi mai mult. E suparat...", ii zic.
"-Uita-te pe pat", imi spuse Bulut calm.

Pe pat, erau trei plicuri. Le deschid, vazand trei bilete de avion spre Coasta de Azur.

"-Te iubesc", ii spun lui Bulut, iar buzele noastre se contopesc intr-un sarut dulce.

Imi zambeste, spunandu-mi:
"-Totul e pregatit, maine plecam"
"-Maine?", intreb uimita.
"-Da, maine dimineata"

Orele trec cu repeziciune, iar de asemenea noaptea, se duce intr-o clipita.
Bagajele sunt la usa, eu umbland cu lista de lucruri necesare in mana:

"-Jucariile de plaja le-am pus, aparatul foto l-am pus", spuneam in timp ce bifam lucrurile luate in bagaje.
"-Bulut, ai luat pasapoartele?", il intreb.
"-Da, stai fara grija."

Iesim din casa cu bagajele, Ozan fugind inainte bucuros.

"-Vezi cat de fericit l-ai facut pe fiul tau?", ii zic lui Bulut.
"-Orice pentru voi", imi raspunde el zambindu-mi.

Ajungem imediat la aeroport, acolo unde asteptam pentru a ne verifica pasapoartele:

"-Bulut si Lara Evcen?", intreba cel responsabil cu verificatul pasapoartelor.
Dam pasapoartele noastre, dar domnul spune:
"-Imi pare rau sa va anunt, insa...."