Heart in flames

Capitolul 8: Promisiunea

  Aras era gata sa dea buzna in camera, dar ceea ce auzi il captiva, asa ca hotari sa se opreasca. Auzise acel "Mehmet", iar in interiorul sau simti un sentiment asimilat cu ... invidia. Dar de ce ar fi el invidios pe ceva ce nu-i pasa ?

"-Esti bine ? " intreaba Mehmet.
"-Nu sunt ... ma simt ca naiba."
"-Va fi bine, maine te intorci. "
"-As fi vrut sa fii aici ... " spune Lara, suspinand, Aras ciulind tot mai mult urechile, vorbele Larei deranjandu-l, ascultand cu invidie discutia.
"-Discutam cand ajungi, bine ? Nu mai plange, o sa fie bine. "
"-Multumesc. " rosteste ea, Aras plecand imediat ce Lara inchise telefonul.

Lara inchise telefonul, aruncandu-l pe pat, oftand.
Vazu usa camerei deschisa, iar cand dadu sa o inchida, pe hol il vazu pe Aras, iesind si ea pe hol.

"-Ce cauti aici?", il intreba Lara nedumerita. "Tu ai deschis usa?"
Aras o privea gelos, aruncand parca sageti de foc din priviri.
"-Eu...nu, nimic, plecam", raspunse dezorientat. "Noapte buna", hotarase acesta sa incheie.
"-Noapte buna", zise Lara, inchizand usa camerei sale.
Aras privea inca cu gelozie spre usa camerei Larei, urcand in camera sa.

Lara isi facu un dus fierbinte, apa calda scurgandu-i-se pe corp. Ingrijindu-se cu produse cosmetice, se imbraca in pijamalele din satin, albe, aceleasi pe care le avea cat timp se aseza in pat langa Bulut, sotul ei ce acum disparuse pentru totdeauna.
Se cuibari in patul de hotel, cu asternuturi apretate si reci, tragand pe ea plapuma. Lacrimile i se scurgeau pe obrajii fierbinti, amintirile cuprinzand-o. Bulut...Ozan..toata fericirea ei...totul se dusese. Mai ramasese o speranta pentru fiul ei, insa acesta era de negasit. Ar fi vrut sa puna punct cu viata ei, sa se termine totul. Lara adormi printre lacrimi.

-Ziua urmatoare-

O alta zi insorita isi facea loc si in Paris, soarele diminetii ivindu-se pe cerul senin.
Lara era deja trezita, pregatindu-se riguros precum o doamna a inaltei societati...sau o fosta doamna. Nici ea nu stia...cu toate acestea, isi pastra din delicatete si din eleganta.
Isi perie parul in fata oglinzii mari, punandu-si un colier la gat. Isi privea mana, pe degetul inelar aflandu-se inca verigheta sa. Bulut era inca in inima ei, o purta pentru ca...asa simtea. Ofta, fiecare zi aducandu-i aminte de cel cu care trebuia sa imbatraneasca.
Totul era sub presiune pentru Lara. Ramasa fara sotul ei, fara fiul ei, fara casa, fara tot, trebuia acum sa infrunte realitatea, sa tina piept vietii, sa mearga mai departe...
Isi lua geanta de pe taburetul masutei de toaleta, incaltandu-se cu o pereche de pantofi cu toc.

Lara coborî in restaurantul hotelului, acolo unde il zari pe Aras. Respectuos, acesta ii trase scaunul, iar ea se aseza.
"-Micul dejun e inclus...", continua el.
"-Da, da stiu", spuse ea nepasatoare. "Voi plati cu cardul cheltuielile cazarii", il asigura Lara.
Acesta o privea fascinat de frumusetea ei aparte. Parul coafat in permanenta, ochii ei caprui, privirea, vocea de catifea...erau toate o fantezie. O fantezie ce o voia doar pentru el.
Fiind in continuare arogant, lua micul dejun, iar Lara manca fara a scoate o vorba.
"-Suntem nevoiti sa ramanem si azi. Avionul il avem diseara", zise Aras.
"-Stiu, stiu", spuse Lara luand ceasca de cafea.
"-Ce facem in Paris?", intreba detectivul.
"-Nu am habar...", continua Lara nepasatoare.
"-Ce-ai zice de o plimbare? Femeilor le plac cumparaturile", spuse Aras zambind si el pentru o prima data.
Lara nu-i raspunse, gandindu-se ca nu mai era acum femeia bogata, din inalta societate. Mai dispunea doar de cativa euro pe un card, iar apoi trebuia sa o ia de la 0 sau se judece prin tribunale cu soacra sa.
"-Am terminat. Mergem?", intreba Aras.
Cei doi se ridicara de la masa, iesind din hotel.
Strazile Parisului fermecau pe oricine. Parfumul florilor, totul avea un aer deosebit...acelasi aer parfumat ce ii aminti Larei de momentul in care ajunsese cu Bulut si Ozan in Franta, pe Coasta de Azur.
Lara se plimba alaturi de Aras, nepasatoare. Nu ii ardea de plimbari, vizite la muzee sau cumparaturi. Sufletul ei era inca aruncat intr-o prapastie a deznadejdii. Amintirea povestii sale de iubire cu Bulut nu-i dadea pace...la fiecare respiratie, gest, cuvant, isi amintea de omul pe care il iubise. Si il iubea in continuare...