Heart in flames

Capitolul 11: Situatie tensionata

  "-Laraaaaa"

Alergand spre ea, Mehmet se aseza langa aceasta, privindu-i socat corpul intins pe asfaltul pe care inca cadeau cu repeziciune stropii de ploaie nervosi.

"-Lara, Lara, trezeste-te !" tipa in disperare Mehmet, punandu-si palmele pe fata ei palida si incoronata de stropi reci ca gheata.

In zare se auzeau din ce in ce mai tare sirenele ambulantei care se indrepta grabita spre locul accidentului din seara ploioasa si care avea sa creeze si mai multe evenimente tensionate in familie.
Odata ajunsa, din amubulanta sarira in viteza medicii stagiari si asistente, asezand cu grija corpul Larei pe targa rosie.

"-Stati, vin eu ! "se trezi Mehmet, tinand mana nemiscata a Larei.
"-O sa fii bine, Lara. Imi pare asa rau ! " mormaia Mehmet in urechea Larei, mangaindu-i parul ud leoarca.

-La spital-

Mehmet inca medita asupra situatiei, baia rece si sperietura trezindu-l din betie instant. Se uita la telefonul Larei aflat in mana lui tremuranda, deschizandu-l si admirand pret de cateva secunde poza de la fundal, fiind cu Lara, Bulut si micul Ozan, pe vremea cand inca erau ceea ce se putea numi o familie fericita.
Intra in contacte, gasind numarul lui Aras si cu o tragere de inima, il apela la acea ora din noapte.

"-Lara ? " se auzi doar dupa doua tonuri vocea ragusita a lui Aras.
"-Frate, eu sunt. " spuse balbait Mehmet, in gandul lui trecand ca niste luminite lucrurile pe care Aras o sa i le spuna sau mai rau, ce-o sa-i faca.
"-Ce cauti tu cu telefonul Larei ?! " vocea rastita a detectivului il facu pe Mehmet sa inchida ochii nelinistit.
"-Ah ... Ea ... E la spital. "
"-Cum ?! Vin acum, sa nu pleci. " zise Aras grabit, auzindu-se imediat bipaitul enervant, semn ca inchisese.

Apucand primele haine care ii venira la mana, si conducand ca un dement pana in fata spitalului, Aras se gandi doar la faptul ca o va gasi pe Lara bine sanatoasa.

"-Unde e ?! " il intreba din mers pe Mehmet, respirand greoi de la alergatul pe scarile spitalului pana la sala de operatie.
"-In operatie, Aras. Au luat-o de urgenta imediat dupa accident, va fi bine. "
"-Spera sa fie bine ! Ca tu puti tot a alcool, Mehmet ! Ce-ai facut ? " se rasteste Aras la fratele sau, acesta simtind o caldura neobisnuita in corpul sau, nefiind obisnuit sa fie mustrat el de fratele lui.
"-Aras ... Ii suna telefonul. "

-La casa Larei-

Spiritele erau destul de agitate, Beyza si Emine nestiind ce sa-i spuna micului Ozan in legatura cu mama lui, acesta adormind cu gandul la Lara. Intr-un final, acestea formara numarul lui Nur, trezind-o.

"-Ma scuzati ca va sunam la ora asta, dar nu o gasim de ceva timp pe dna. Lara. "
"-Ahm ... Emine, nu stiu ce sa va spun acum. Unde a plecat ? " intreaba Nur, cascand din plin.
"-Chiar nu stiu, a iesit doua secunde si nu am mai auzit nimic. "
"-Aaa ... Bine, o s-o sun eu. Stati cu Ozan. " sfarseste aceasta, aprizand luminile in camera ei cu vedere afara.

Aceasta suna, suna si suna in disperare, insa niciun raspuns de la celalalt capat al firului. Pana la urma, o voce necunoscuta ei raspunse.
"-Alo ? "
"-Unde-i Lara ? " intreaba Nur, incruntandu-se.
"-Sunt Mehmet, probabil ti-a mai spus de mine. "
"-Ce faci tu cu telefonul ei ?! " sarise Nur, nepasandu-i cine raspunse si ce facea.
"-Ahm ... E la spital si ... " nici nu apucase barbatul sa termine, caci ea il intrerupse.
"-Ajung imediat. " spune ea si inchide.

-La spital-

"-Mehmet, daca din cauza ta Lara pateste ceva ... Nu stiu ce-ti fac. " il ameninta Aras, ridicand degetul aratator.
"-Aras ... Imi pare rau, ce vrei sa fac ?! "
"-Esti nebun ?! Dupa cate mi-ai povestit, tu i-ai semnat sentinta la moarte. " continua detectivul, apropiindu-se de fratele lui.
"-Serios, frate ! Nu am vrut ... Nu stiu ce e cu mine."