Miranda

✮ CAPITOLUL UNU - Amintiri ✮

CAPITOLUL UNU

Sunetul picăturilor de ploaie lovindu-se de acoperișul cărămiziu al casei se auzi încet, repetându-se la un interval scurt de timp, câteva secunde. Jane stătea întinsă pe canapeaua de o culoare rozalie, aflată în sufragerie. Privind pe fereastră picăturile de ploaie lovind asfaltul, Jane știa că acela era un moment prielnic de a ieși afară. Cu toții erau în casele lor. Nimeni nu risca să iasă afară pe o așa vreme. Cu toții erau în siguranță.

- Haide, Jane. Măcar până la magazin. Nu mai trăi așa. Nu e sănătos. încercă ea să-și încurajeze propria persoană

Avea nevoie de lapte. Și de fructe. Clar trebuia să meargă la magazin; nu putea trăi fără sucul de portocale, fără avocado sau fără căpșuni.

Privi speriată în jur. Chiar am nevoie de căpșuni? Răspunsul era clar: DA! Căpșunile au devenit fructele sale preferate în momentul în care mama sa, Miranda, îi pregăti în ziua în care împlinise 5 ani o tartă cu portocale și căpșuni. I se păru ciudată senzația pe care i-o ofereau semințele acelea mici ale căpșunilor în clipa în care erau sfărâmate de dințișorii ei.

Jane zâmbi datorită acelei amintiri și se ridică de pe canapea. Cu grijă, se îndreptă către dormitor și mai apoi către șifonierul din lemn de fag aflat în colțul camerei. Pantalonii de blug, închiși la culoare, evazați, bluzele cu mâneci lungi și guler pe gât, adidașii și paltoanele lungi, negre erau alegerea sa zilnică de îmbrăcăminte. Astfel, își putea ascunde rănile. Jane se opri în momentul în care se întinse după pull-over-ul gri aflat pe unul din rafturile de sus ale șifonierului. O amintire își făcu loc, din nou, în mintea sa.

- Jane, fugi, ieși de aici. Orice ai face, orice ai auzi, nu te întoarce. Trebuie să mă duc după mama ta! țipă Joshua Johnson către fiica sa în timp ce încercă să o ferească de flăcările sălbatice. Du-te! mai strigă o dată când văzu că aceasta nu se mișca.

Jane se întoarse și începu să alerge către ieșire. Un gând îi trecu prin minte. Matthew! Se întoarse către tatăl său și strigă.

- Tati! Matthew! Unde e Matt?! strigă ea, simțind lacrimile calde curgându-i pe obraji.

- Jane, FUGI! urlă tatăl său văzând că a sa fiică nu se afla încă în siguranță, înafara casei.

Nu își putea lăsa fratele mai mare în casa ce avea să devină scrum. Cu ani în urmă își promiseseră unul altuia că niciodată nu se vor abandona.

Jane alergă către scara ce ducea la etaj și imediat urcă, cu greutate însă, pe treptele rare și înalte.

- Matt! Trebuie să ieșim de aici! Haide, Matt! strigă ea în timp ce alergă către camera fratelui său.

Din cauza flăcărilor, bucăți din tavan se desprinseseră, căzând în fața lui Jane, aproape strivind-o. Aceasta țipă și se feri.

- Haide, Matt! Haide odată! strigă ea încă o dată în timp ce intră în camera fratelui său, ocolind obstacolele în flăcări.

Uitându-se în jur, Jane nu-și văzu fratele nicăieri.

- Matthew? șopti ea. MATT! strigă ea, mai apoi încercând să vadă prin zidul gros de fum ce se răspândea rapid prin cameră.

Se mai uită prin jur și dădu să se întoarcă. Însă, în acel moment auzi un sunet venind dinspre șifonierul din cameră. Până ca flăcările să ajungă în acel loc, Jane alergă către șifonier și îl deschise.