Please Don't Fall | yoonkook

0.6

"E atât de ușor să spui cuvintele astea.E ușor să mă răneşti cu privirea ta tăioasă."

Soarele răsarea din ce în ce mai rapid, afară trilul vesel al păsărilor se auzea în ecou.Aglomerat, atât de strâmt și inconfortabil.Mă aflu în mașina tatălui meu, cu capul sprijinit de fereastră și cu privirea aruncată înspre oamenii din exterior.Gălagioși, triști, veseli, indiferenți, găseai o mare varietate în fiecare colţ.

-Jungkook, ți-am spus că o să îți faci prieteni foarte ușor, își întoarce privirea înspre mine râzând.

-Încă nu mi-am făcut prieteni, îi răspund sec.

Tatăl meu chicotește apoi mă bate ușor pe umărul stâng.

-Yoongi, murmură el, băiatul ăla e foarte manierat și zâmbitor. Chiar nu ați făcut schimb de numere de telefon?

-Nu.răspund repezit înainte ca mașina să se oprească în fața școlii.

Eram aici pentru înscrierea la liceul, deși nu voiam să mă mișc astăzi din pat tatăl meu insista să îl însoțesc.El, îmbrăcat într-un costum negru, încercând să facă o impresie bună, iar eu îmbrăcat în hainele mele obișnuite și negre.

-Ești pregătit băiete?întrebă în timp ce își aranjează încă o dată părul în oglinda mașinii.

-Sunt bine.

Intrăm amândoi pe poarta unității, era o școală de stat dar una foarte frumoasă, grădini cu flori și copaci verzi peste tot.Bănci mici și mari.Mă uitam în jurul meu, pierzându-l pe tatăl meu  în prima clădire pe care o zărisem, dar râsul lui enervant de gălăgios mă face să îi dau imediat de urmă.

-Ah, domnule Park mă bucur nespus că îi puteți oferi un loc fiului meu în școala dumneavoastră, spune tatăl meu în timp ce îi scutura mâna omului din faţa sa.

Înalt, bătrân și fără o expresie specifică.Se uita la tata zâmbind apoi își întoarce dintr-o dată capul înspre intrusul care îl privea.

-Jeon Jungkook?întreabă el venind cu mâna înspre mine.Îmi pare bine, directorul Park, întinde mâna zâmbind.

Îi apuc mâna și o scutur de câteva ori, înainte se murmur un mic "De asemena".Se uita la mine din cap până în picioare discret.Tușește pentru a ne atrage atenția apoi pleacă în fața noastră.

-Haideți să facem actele domnule Jeon, exclamă directorul așteptându-l pe tata la ușa biroului său.

Cei doi intră iar eu rămân singur, băntuind holurile școlii.Deschid ușa și trag aerul răcoros în piept.Ies afară și mă așez pe cea mai apropiată bancă.

Cerul era albastru, doar câțiva nori albi fiind aruncați din loc în loc.Era liniștitor, curat.Probabil o școală perfectă pentru mine, dacă nu ar exista copii în ea.

Mă întind pe bancă închizându-mi ochii.Dar telefonul mă deranjează vibrând.Primisem un mesaj, era brunetul.Nu pot să mă gândesc la nimic dar pot să zâmbesc atunci când îi citesc numele.Yoongi...

   "Jungkook-ah!Ce faci?"

               "Hei."

"Ești bine?Unde ești?"

"La școală, sunt bine puțin...obosit."

        "Şcoală?"

     "Înscriere."