Please Don't Fall | yoonkook

0.8

"Mi-e frică de schimbare, nu vreau să te schimbi."

Privirea îmi era blocată de o fâşie lungă de material.Corpul îmi era înfierbântat, făcându-mă să mă întorc din parte în alt.Nu voiam să îmi deschid ochii, nu sunt un laş...pur și simplu nu cred că ar fi nevoie.Eram înecat în esența lui, acel miros de mentă dulceagă care îmi trezește fantezi undeva în mintea mea cu ganduri inutile.Trag aer în piept şi încep să pipăi în jurul meu cu degetele, simțeam textura fină de catifea, aceași catifea care îmi acoperea fața.Mâna lui mă prinde trăgându-mă lângă el în brațele sale, lăsându-mă să îmi mișc mâinile pe abdomenul să acoperit de tricoul negru subțire.Îi aud geamătul, chicotește apoi își încolăceşte braţele în jurul gâtului meu.

-Yoongi?murmur eu scoțându-mi capul printr-o crăpătură.Unde sunt?

-Ah, ești treaz?Ai adormit pe iarbă și nu voiam să te trezesc, așa că te-am adus la mine acasă, şopteste el cu ochii închiși.Erai prea drăguț, chicotește.

Simt cum obraji îmi iau foc, încerc să nu mă gândesc prea mult la ce se întâmplă.La mine, la el, în același pat.Eram îmbrățișați iar eu încă îmi plimbam mâinile pe pieptul lui.Era atât de cald, atâta presiune între mine si el.

-Jungkook...ești bine?spune cu răguşeală.

Mâinile lui îmi ating fața, atingând gentil și grijuliu, îmi trece degetul arătător peste buze apoi dintr-o mișcare încordată îmi descoperă capul de acea catifea neagră.Zâmbeşte pătrățos când îmi vede obrajii rozali şi își coboară fața chicotind de a mea.

-Eşti ca o doză de zahăr pentru mine, atât de dulce, amar tot odată, freamătă lipindu-și fruntea de a mea.

Îmi fixez privirea în ochii lui, încercând să îi înțeleg cuvintele.Mă făcea să mă topesc, să tremur, să îl strâng mai tare de abdomen.Era atât de incitant, încercând să mă intimideze cu privirea lui seducătoare și neutră, zâmbetul lui protector.

-Yoongi...nu mă privi așa, exclam eu în urechea lui.

-De ce nu?Nu îți place privirea mea?chicotește plasându-mi un mic sărut pe frunte.

Se întinde pe spate înapoi la locul lui învelindu-se cu cuvertura fină, nu înainte să mă tragă și pe mine în brațele lui. Privirea mi se muta de pe fața lui pe pereți, analizându-i camera.Era curat, mobilă neagră, pereții bej, o veioza albă care făcea o lumină slabă și un pian de lemn în colțul dormitorului.

-Ți-am spus o poveste la lac, iar după câteva minute ai adormit, răde zgomotos, deci e adevărat ca sunt plictisitor.

Parcă buzele îmi erau lipite între ele, încercând să nu se deschidă pentru a vorbi și a strica totul.Eram tăcut deși nu voiam, voiam să vorbesc, să aud cum vocea lui se contopea cu a mea.

-Dacă nu vorbești cu limba aia...poți face multe alte lucruri cu ea Jungkook, rânjește mișcându-și sprâncenele.