Please Don't Fall | yoonkook

12

"Îmi pare rău, nu am vrut să te rănesc."

  Îl priveam atât de speriat.Sunt speriat, nesigur pe mine, atat de naiv...Îmi întorc privirea în altă parte, încercând să îi ignor mânilie care incă se chinuiau cu fermoarul pantalonilor mei.Îi aud tusea forțată, atrăgându-mi atenția.Îmi zâmbește blând închizându-mi pantalonii.Urcându-se înapoi pe pieptul meu.Ochii lui îi reflectau dezamăgirea, totuși îmi dădeau speranța de care am nevoie.Oftează zâmbindu-mi trist, închizându-mi apoi fiecare nasture al cămășii.Se rostogoleşte langă mine prinzându-mă de mâna stangă ridicând-o în sus, făcând  cercuri în aer cu aceasta.Se uita atent la tava, încercând să nu îmi atragă atenția, încercând  să mă oprească din a pune întrebări nefolositoare.

-De ce te-ai oprit Yoongi?îi șoptesc în ureche, făcându-l să își mute privirea în ochii mei.

Din nou mă privea pașnic, liniștit dar trist.Câteodată nu îl înțeleg, oricât de mult aș încerca...nu pot.Înghite în sec, mutându-şi mâna pe obrazul meu roșiatic.

-Nu vreau să faci ceva ce nu vrei, murmură privindu-mă gentil pe sub genele sale mari.Deşi îmi e atât de greu, ești atât de fraged.

Încerca să își ascundă umflătura proeminentă cu jacheta care zăcea pe pat de ceva vreme.Răsuflă încercând să scape de sentimentul de dorință pe care îl simțea din ce în ce mai tare.Îşi închide ochii pentru o secundă strecurându-şi mână prin jacheta care îl acoperea.

-Închide ochii, murmură brunetul atunci când mâna lui face contact cu membrul său erect.Înţelege-mă Jungkook.

Brunetul își închide ochii, lăsându-şi mâna să alunece în pantalonii săi.Îşi arcuieşte spatele și scoate un geamă înăbușit atunci când mâna lui începe a se mișca lent.Îşi mușcă buzele încercând să nu facă prea mult zgomot, respira greu, vocea lui groasă transformându-i gemetele în sunete atât de plăcute.Imaginea brunetului mă făcea să înghit în sec, simțeam presiunea, auzeam gemetele lui dulci în urechea mea.

-Jungkook...murmură brunetul mutându-şi privirea înspre mine.Nu mă privi așa.

-Yoongi, te rog...îi șoptesc apropindu-mă de el, spune-mi ce să fac.

Brunetul își dă capul pe spate, mâna lui încă mişcându-se sub jachetă.Gemetele lui se intensificau, cu cât mâ apropiam de el.Se opreşte văzându-mă lângă el, muşcându-mi buzele care tânjeau după ale sale.Îşi scoate mâna umedă de sub jachetă, întinzând-o către mine.Îl prind de mână iar el mă trage peste el, îmi strecoară mâna sub jachetă, lăsându-mă să mă descurc singur cu bărbăția sa.Înghit în sec în timp ce îmi mișc mâna în jurul acestuia, făcându-l pe brunet să se sprijine de coatele sale, mâinile lui trăgându-mă usurel de păr.Îmi ridic privirea înspre el, degetele lui coboară trăgându-mă mai aproape de fața lui.Mâna mea continua să se miște, în timp ce el mă săruta.Gemetele lui devenau mai ascuțite, făcându-mă să măresc viteza.Mâna mea devine dintr-o dată udă, făcându-l pe Yoongi să se trantească extenuat pe pat.Scot mâna de sub jachetă, uitându-mă curios la lichidul alb care se prelingea pe mâna  mea.Se ridică, prinzându-mi mâna.Îşi trece limba peste fiecare degete, încercând să mă scape de lichidul alb.Mă mușcă de mână, apoi își linge buzele privindu-mă în ochi.
Buzele lui fac contact din nou cu ale mele, sărutându-le sălbatic dar într-un mod plăcut.Limbile noastre se razboiau, făcându-mă să îi simt gustul.Face o scurtă  pauză privindu-mă adânc în ochii, sarutându-mă încă o dată pe buze.

-Te ador, freamătă brunetul lipindu-şi fruntea de a mea.De ce ai făcut asta?

-Voiam să nu te supăr...murmur.

-Nu m-aş fi supărat pe tine, niciodată...se oprește atunci când în ușă se aud niște bătăi.

-Jungkook!Deschide ușa, am ceva să îți spun, exclamă tatăl meu în timp ce bătea alarmat în ușă?

-Băga-mi-aș, murmură Yoongi în timp ce își închide pantalonii.

Se uită la mine panicat, își îmbracă jacheta rapid apucându-şi apoi fularul de pe jos.Mă prinde rapid de mâini  sărutându-mă, soptindu-mi un mic mulțumesc.Îmi aranjează părul ciufulit  și se apropie de fereastră.O deschide și se strecoară rapid afară.Îmi zâmbește înainte să închid fereastră cu respirația tăiată.

-Jungkook?ţipă bătând din ce în ce mai tare.

-Imediat, rostesc eu închizând rapid fereastra după Yoongi.

Trag aer în piept deschizându-i ușa camerei, patul era răvășit iar eu eram atât de roșu.Tatăl meu intră, uitându-se nedumerit la mine și patul meu.Se așează pe scaunul biroului și îmi face semn să mă așez.

-Ce naiba ai făcut aici?spune ridicându-și o sprânceană.Ai dormit?

-Ah, da...șoptesc eu, încercând să acopăr cuvertura puțin pătată.Voiai să îmi spui ceva?

-Voiam să îți spun să nu îți faci planuri pentru mâine, chicotește zgomotos.Mergem la o petrecere, băiatul prietenului meu împlinește optsprezece ani.

-Trebuie să vin?mă plâng eu dându-mi ochii peste cap.

-Da, trebuie...trebuie să îți faci prieteni, mai ales că el merge la aceași școală cu tine.

-Înțeleg...murmur eu.

-Îți este foame?mă întreabă ridicându-se de pe scaun, dând să plece.

-Nu, răspund trântindu-mă înapoi  în pat.

  Închide ușa după el, lăsându-mă singur în cameră.Privesc intens tavanul, gândindu-mă la el și la tot ce făcusem.Buzele mele încă îi simțeau gustul, în mintea mea gemetele lui se auzeau făcându-mă să respir scădat.Încerc să le uit, încerc să uit plăcerea pe care o simțisem atunci când îl auzisem.Atât de blând și pașnic, fiecare mișcare a mea făcându-l să se simtă atât de bine.Nu știu, nu știu de ce mă comport așa când sunt cu el.E ca și cum am uitat de mine și de persoana mea, de tot, atenția mea fiind doar pentru el și buzele lui.Vreau să  îi spun totul, adevărul dar acel nod în gât mă face să renunț.Mă face să renunț la sentimentele mele...cumva.

"Îmi pare rău."

Nu prea mă pricep la scene de genul :)).Capitol ăsta nu e prea reușit...