Fantoma din oglindă

Capitolul 2

Ma trezesc cand soarele imi intra in ochi, si oftez ridicandu-ma. Imi incalt papucii pufosi cu iepure, apoi merg spre baie, insa ma opresc cand vad ceva pe oglinda. Pe ea scria cu litere mari si rosii "DU OGLINDA LA LOC". Sigur asta e mana mamei. Ei bine, nu o sa-i mearga. Nu duc oglinda inapoi in pod.

Imi dau ochii peste cap si pufnesc, ducandu-ma la baie. Imi fac rutina, si ies.

Cobor scarile si ma duc la bucatarie, mirosind a clatite.

-Daca imi scrii cu ruj rosu pe oglinda s-o duc inapoi, nu o voi face! ii spun mamei si ma asez pe scaun.

-Buna dimineata si tie! Nu am idee despre ce vorbesti, se incrunta.

-Normal ca ai. Pe oglinda mea scrie sa o duc la loc. Ti-am spus, nu o duc. Nu imi lua alta, mie imi place.

Ma priveste nedumerita, iar eu ma ridic de pe scaun, imi iau un mar verde si plec inapoi in camera.

Dupa 14 ore.

Iau o carpa si spray-ul pe care le-am  folosit si ieri, si ma apuc s-o curat.

-Cum sa nu-ti placa oglinda asta? E superba, spun.

Ce ruj a folist? Se curata greu. Si... miroase a sange?

Ma uit pe carpa, iar acel rosu parea chiar a sange.

-Ce naib...

Imi ridic privirea spre oglinda, iar imaginea cu mine a ramas blocata. Ma incrunt si ridic o mana , dar nu se misca nimic in oglinda. Inghit in sec si continui sa ma uit la ea, si in spate apare o umbra. Ma uit in spate dar nu era nimic. Imi intorc privirea spre oglinda, si ma sperii cand vad o alta fata.

-Bau! spune.

Cad de pe scaun, apoi ma ridic repede. Ma uit la persoana din oglinda, si imi dau seama ca este acel baiat din tablou... Harry.

Deschid primul sertar si iau lantul cu cruciulita, si o intind spre oglinda.

-Ce crezi ca faci? rade.

-Tu nu esti real. Nu exista fantome! spun si ma frec la ochi, dar tot nu dispare.

-Sunt mai real decat crezi. Acum, ia oglinda si du-o inpoi in pod! striga.

-Mama te-a pus sa faci asta? ma incrunt. 

-Despre ce dracu' vorbesti?! Eu vreau sa ma duci la loc in pod.

-Nu! spun.

-In locul tau nu as fi facut asta, ranjeste si dispare.

Dupa cateva secunde, ceva rosu se scurge din oglinda. La naiba, ala e sange!

-O sa-mi murdaresti camera! spun.

Sangele se ridica, facand o persoana. Inlemnesc cand vad asta, si fix cand voiam sa ma ridic si s-o iau la fuga, mana lui imi strange gatul.

-Ma duci la loc sau te omor! striga.

Imi simteam plamanii cum striga dupa aer, iar cand m-a luat ameteala, mi-a dat drumul.

Ma uitam in jur iar sangele a disparut. 

-Facem un pact, spun dupa ce trag niste doze mai de aer.

Nu fa un pact cu fantoma, tampito!

-Te ascult, apare in oglinda.

-Imediat ce imi iau o oglinda, te duc la loc.

-Iti dau trei zile, spune si dispare imediat.

3 zile? Mie mi-a fost lene sa sterg oglinda asta, iar tu vrei 3 zile?

-Stii ce? Mai bine te muti tu in alta oglinda, mormai.

Am auzit un marait si m-am ridicat imediat de pe scaun, fugind in pat. OK... sunt speriata.

Si sper ca asta sa fie un vis. Tot nu pot sa cred ca exista fantome.

Ia stai.

-Nu-mi spune ca m-ai vazut cand m-am dezbracat, spun si ma dau jos din pat, ducandu-ma in fata oglinzii.

-O priveliste buna, spune.

M-am facut rosie in obraji si m-am pus la loc in pat. Mi-am pus castile in urechi si am incercat sa adorm, doar era ora 24.

Fix cand eram pe cale sa adorm, am auzit o busitura.

-Opreste naibii muzica aia, striga.

Aprind lumina, iar pe jos erau machiajele de pe masuta.

-Hei! ma incrunt. Am dat multi bani pe alea, spun si ma plec si la iau de jos.

-Iar tu tot urata esti, spune.

-Insa eu nu sunt mort, i-o intorc.

Nu am mai spus nimic. Mi-am aranjat machiajele, iar somnul mi-a disparut.

-Hei, fantoma! spun si ating oglinda.

-Ce vrei? apare.

-Nu pot sa dorm, spun.

-Nu-i problema mea.

-De ce esti asa? ma rastesc. Nu poti sa fii si tu dragut?

-Sunt mort. Acum lasa-ma naibii in pace, tipa.

M-au trecut fiorii, dar nu am vrut sa-i arat sa m-a speriat.

-Facum un alt pact? intreb.

-Nu. Dispari!

-Pun pariu ca o sa fim prieteni, spun.

-Nici in vise sa nu speri asta, spune si ochii i se inchid la culoare.

-Haide, am iesit azi afara si toti sunt atat de retrasi si reci. O persoana m-a intrebat daca locuiesc aici, iar dupa ce i-am raspuns, a fugit de mine.

Rade.

-Ce ai facut? il intreb.

-Ceea ce voi face si cu tine peste trei zile.

-I-ai omorat? fac ochii mari.

-In chinuri, chicoteste.