Fantoma din oglindă

Capitolul 5

-Deci, tu vrei sa-mi spui ca nu te poti teleporta in alte oglinzi? intreb.

-Ba da, ofteaza.

-Pai si atunci de ce voiai sa-mi iau oglinda noua?

-Pentru ca ma enervai, exact cum faci si acum! maraie.

-Esti rau. Tot nu am inteles.

-Ce nu ai inteles? Stai. Nu raspunde. Tu nu intelegi nimic, din cate observ, isi da ochii peste cap.

-Nu iti da ochii peste cap la mine, ma incrunt. De ce te enervam?

-Pentru ca nu te speriai de mine. Sunt fantoma, iar tu ma crezi deja cel mai bun prieten.

-Si? Ce este asa de rau in asta?

-Pai este. Toti fugeau de mancau pamantul, iar tu doar razi.

-Pentru ca este comic! rad.

-Este?

-Da! Sa apari asa de nicaieri, sau cand incepi sa vorbesti noaptea, este amuzant. Cel putin eu cred asta. Nu imi este frica de filme de groaza, ma uit la ele ca la niste desene animate. Iar tu, nu esti asa cum am crezut.

-Ce ai crezut?

-Pentru un moment, chiar am crezut ca ma vei omori. Cand ai iesit atunci din oglinda, am crezut asta. Dar acum, dupa ce am petrecut cateva zile vorbind si cunoscandu-ne mai bine, nu esti chiar asa de rau. Esti groaznic! chicotesc.

-Si tu esti la fel, mormaie. Vreau sa-ti arat ceva.

-Ce?

-Inchide ochii si intinde mana spre oglinda.

Fac cum imi spune si intind mana cu ochii inchisi. Ating oglinda si dintr-o data nu o mai simt. Simt o piele rece.

-Deschide-ti ochii.

Ii deschid si raman uimita cand imi vad mana bagata in oglinda. Harry ma tinea de mana, iar atingerea ii era atat de rece.

-Wow, soptesc.

-Vrei sa vii in lumea mea?

-Cum o sa mai ies?

-Nu o sa mai iesi, daca intri aici.

-Tu de ce nu poti iesi?

-Pentru ca am fost blestemat sa stau aici. 

-Si nu poti rupe blestemul?

-Ba da. Daca iubesc. Insa eu nu o fac. Nu pot iubi.

-Sau nu vrei.

-Da.

Oftez si imi duc mana spre fata lui. Ii ating obrazul si il vad cum se relaxeaza, apoi ma duc spre parul lui, atingandu-l buclele castanii.

-Nu stiu cine nu s-ar indragosti de tine, Harry.

-Tu o faci?