Fantoma din oglindă

Capitolul 6

Urăsc liceul asta si tot ce tine de el. Emma a plecat din oras, iar acum am rămas singura. Sunt bătaia de joc a băieților din echipa de baschet si subiectul a discuție a majoretelor.

—Ne mai spui cum te-a bântuit fantoma lui Harry Styles? intreaba râzând Justin.

Justin este co-căpitan a echipei. Cel mai iubit de fete, cu o popularitate extrem de mare, chiar si in oras.

—Lasă-mă, Justin! ma răstesc mergând înainte, spre dulapul meu.

—Suntem doar curioși, rade Erik.

Erik este căpitanul echipei. El conduce echipa... si scoala.

Ma intorc cu fata spre ei si ii vad si pe ceilalți. Cand ma uit la ei, am impresia ca vad o haita de câini, mergând după stăpân. Ma mir cum de nu merg si la baie împreuna.

Pufnesc si imi iau cărțile din dulap, apoi ma împing in ei, făcându-mi loc.

—Imi faci si mie cunoștința cu fantoma?

—Nu exista nicio fantoma, idioților! raspund.

—Sau negi existența lui, se aude alta voce din spate.

Imi dau ochii peste cap si merg înainte, pana imi pune unul piedica si aproape cad. M-a prins Erik de mana.

—Baieti, gluma ca gluma, dar fara chestii d-astea, le spune.

—Si unde mai este distracția? intreaba Justin.

—Am zis ceva! mârâie.

Ma aplec și-mi iau cărțile, apoi plec de langa ei.

Mai trebuie sa suport inca patru ore cu ei. Mai bine mor.

Intru in clasa de engleza si ma așez in ultima banca, iar cand se suna intra si ceilalți.

Ma uit pe geam si nici nu observ cand se asează cineva langa mine, pana nu simt ceva atingandu-mi umarul.

—Cred ca îți bati joc de mine, mormai cand vad cine este.

Erik.

—Inca nu, raspunde.

—Mai sunt locuri libere, pleaca de langa mine!

—Vreau sa stau langa tine, probleme? ridica din sprancene.

—Da. Nu vreau sa stai langa mine. Prezenta ta imi strica dispoziția. Oricum a fost deja stricata.

—Faza de acum cateva minute, voiam să-mi cer scuze-

—Nu este de cateva minute, este de o luna, il întrerup.

—Bine! Imi pare rau.

—Vezi sa nu, imi dau ochii peste cap si deschid cartea cand intra profesoara.

—Ma ierți? soptește.

—Normal ca nu! raspund.

—Te rog!

—Nu. Taci! ma răstesc.

Toată ora l-am tratat cu indiferenta. Nu am putut fi deloc atenta la ora din cauza lui.

—Nu te mai tine după mine, la naiba! spun exasperată.

—De ce nu vrei sa ma ierți?

—Tu de ce nu te opresti cu miștourile?

—Ma voi opri. Le voi spune băieților sa încetează.

Scutur din cap si ma intorc cu spatele la el, coborând scările.

—Fantoma ti-a ales hainele astea? intreaba Dylan.

Dylan este alt băiat din echipa. Cel care mi-a pus piedica.

—Da.

Ma duc la dulap si imi presez fruntea de el, oftând. Il deschid si imi bag cărțile in el, apoi trântesc ușița.

—Fantoma te dispera? rade Justin.

—Tu ma disperi mai tare decât fantoma.

—Justin, aud vocea lui Erik.

Imi dau ochii peste cap si dau sa plec, dar ma prinde de mana.

—Las-o in pace.

—Ce? se încrunta râzând.

—Fara miștouri. Fantoma nu exista.

—Hai frate, stiu asta. Dar privește si tu ce fata comica are cand se everveaza.

—Am zis fara. Asa rămâne, spune si se uita apoi spre mine. Ivy Smith, de acum vei avea o viața buna in liceu asta, zambeste si își pune mâinile pe umerii mei.

—Cum spui tu, ridic indiferenta din umeri si ii dau mâinile la o parte, trecând pe langa el.

Prima regula de a supraviețui in liceul asta: sa nu ai încredere in băiatul popular si de bani gata. Asta este si pentru alte scoli. In general tipii astia doar își bat joc.

***
-Cum a fost la scoala, scumpo? intreaba mama, ieșind din bucatarie.

—Bine, raspund si urc scările.

Asta raspund in fiecare zi. Nu ca nu as vrea da le spun ce se întâmpla, doar ca ma pot descurca si singura.

Intru in camera si trântesc usa, aruncând geanta pe scaunul de la birou.

Ma schimb in pijamale si ma trântesc in pat, luând perna in brate.

—Imi place sutienul, ii aud vocea lui Harry.

Nici nu am ținut cont de el.

—Nu am chef, Harry, mormai.

—In fiecare zi spui asta.

Ma ridic din pat cu perna in brate si ma așez pe scaun, uitându-ma la el.

—Ce se întâmpla? intreaba.

—Nu sunt bine deloc, oftez.

—Da-mi mana.

Mereu face asa. Întind mana in oglinda si mi-o prinde.

—Toată echipa de baschet a școlii face misto de mine. Pentru ca stau in casa bântuită.

—De cat timp de întâmpla asta?

—O luna.

—Si de ce nu mi-ai spus? se încrunta.

—De ce? Nu poți face nimic. Oricum Erik mi-a spus ca o sa înceteze.

—Cine?

—Căpitanul. El "dirijează" tot. Băiat de bani gata.

—Prietena ta unde e?

—S-a mutat din oras, pufnesc.

—Nu vrei... sa vii? La mine?

—Daca intru, nu mai pot ieși.

—Tu nu esti blestemata.

—Mi-ai spus ca nu o sa pot ie-

—Acum o luna, mi-o taie.

Oftez si ma uit la ceas. Mana mea inca se afla in a lui si mi-am retras-o.

—Ma voi mai gândi. Acum am teme.

Imi pare rau pentru lipsa mea aici.

Vreți sa intre in oglinda, sau nu?