Fantoma din oglindă

Capitolul 12

— Fiecare demon are nevoie de un înger.

— Tu nu ai nevoie de mine, imi da mâinile jos de pe obrajii lui.

— Ba da! spun repede.

— Nu! Pleaca Ivy. Du-te si fa-ti o viața reala. Cu cineva real.

— Tu esti real, Harry. Nu vreau pe nimeni altcineva. De ce ma respingi?

— Ce ai vrea sa fac, hm?! Sa ma pun in genunchi si sa te cer in căsătorie? Sa facem si copii? Ei bine, nu o sa fac asta. Nu poți duce o viața normala cu mine. Nu poți avea copii si nici nu ne vom putea plimba prin parcuri ținându-ne de mana pentru ca, ce sa vezi? Nu sunt uman! urla.

— Poate ca nici nu vreau asta, te-ai gândit? raspund.

— Toate va doriți asta. Va visați prințese intr-o rochie albă si apoi cu un copil sau chiar mai mulți, urmând sa imbătrâniți si sa va creșteti nepoții. Eu nu pot îmbătrâni! Asa ca îți pierzi vremea degeaba cu mine, pufneste si se intoarce cu spatele.

— Atunci de ce mi-ai mai spus ca ma placi?! tip enervandu-ma. De ce nu înțelegi ca nu imi pasa?! In loc sa ne certam pe chestia de viitor, de ce nu încercam măcar acum? ma duc in fata lui. Putem fii împreuna. Si nu imi pasa cate va trebuie sa fac, pentru a afla cum te voi putea scoate de aici, il privesc in ochi.

— Nu poți.

— Atunci ramân eu aici.

— Cred ca razi de mine. Bine! Îți garantez ca in mai putin de o săptămana o sa ne despărțim.

— Nu o sa se întâmple asta. Nu ai cum sa ma înșeli! chicotesc.

Pufneste in ras si își muta privirea in alta parte, apoi se uita in ochii mei. Imi pun mâinile pe obrajii lui si ma ridic pe vârfuri, lipindu-mi buzele de ale lui.

Își lasa mâinile pe spatele meu si ma trage mai aproape de el, piepturile noastre atingându-se.

— Pot sa dorm aici la noapte? il intreb după ce ne despărțim.

— Ce vor spune părinții tai? intreaba amuzat.

— Pai, le voi spune ca dorm la iubitul meu care se afla in oglinda, raspund.

— Cred ca te vor duce apoi să-ți faca un control la cap, rade.

— Nu le voi spune nimic. O să-mi închid usa cu cheia si gata.

— OK.

— Cum ai putut ieși din oglinda? il intreb cand imi aduc aminte ca l-am vazut azi.

— Apar doar ca o umbra. Nu ma poți atinge atunci.

— Înseamnă ca o sa ma mut la tine, zambesc.

— Nu vom încăpea in pat, spune si privește in spate.

— Ba da! O sa dorm pe tine, zambesc.

     Rad si ma ia in brate, iar eu ma agat de gâtul lui si imi încolacesc picioarele in jurul taliei lui.

— Ce vrei sa facem? il intreb jucându-ma in parul lui.

— Nu ai nimic de făcut azi?

— Nu. O sa stau doar cu tine.

— Ce ti-a spus tipul ala?

— Ah, m-a invitat la o întâlnire, imi dau ochii peste cap.

— Interesant.

— Nu. Nu vreau sa am nimic cu el. Mi-am dat seama ce fel de persoana este, imi strâng mai bine picioarele in jurul lui.

— Ce fel de persoana este? ridica din sprancene.

— Una rea. Vrea să-ți intre pe sub piele, să-ți afle secretele ca apoi sa le spună întregii lumi.

— Il pot speria sa stii.

— Nu. Ma descurc cu el, zambesc.

— Puternica mea! chicoteste si imi da un sarut fugar pe buze.

     Zambesc si imi pun mâinile pe obrajii lui, strângându-l.

— Ar trebui sa pleci, spune.

— Da, mama sigur are să-mi spuna ceva, mormai si ma lasa jos.

— Ne vedem la noapte, zambeste.

     Zambesc si eu si il sarut fugar pe buze, apoi ies din oglinda.

     O pun la loc și ma schimb repede in pijamale, ieșind după din camera.

     Ma opresc si iau o gura mare de aer, închizându-mi ochii, procesand tot ce s-a întâmplat. Zambesc si cobor scările.

— Scumpo, esti bine? intreaba mama privindu-mă din bucatarie.

— Da! Voiam sa ma schimb mai repede. Sunt foarte obosita, mormai si imi iau un mar.

— In seara asta sunt la munca, la fel si tatăl tau. Nu îți chemi niște prieteni?

— Nu. O sa ma uit la un film si probabil o sa adorm destul de repede.

— Cum dorești tu. Vii la masa?

— Nu imi este foame, ma scuz si plec din bucatarie.

     Urc repede scările si intru in camera, închizând-o cu cheia.

— Ai auzit?! intreb zâmbind larg.

— Ca te vei uita la un film si o sa adormi destul de repede, da.

— Harry! ma răstesc si imi pun mâinile in sân.

— Ce?! Tu ai zis-o! raspunde amuzat.

— Mama si tata vor pleca pana mâine. Deci, o sa fim doar noi doi.

— Vrei sa facem ceva, iubito? ridica din sprancene.

— Da. Sa dormim împreuna.

     Suntem întrerupți de telefonul meu si il iau din pat. Erik.

— Îți bati joc de mine, mormai si imi dau ochii peste cap, lasându-l la loc.

— Cine e? intreaba Harry.

— Erik. Vrea sa ieșim împreuna.

— E bine sa vrea.

     Rad si ma duc la dulap, scoțându-mi haine de schimb.