Fantoma din oglindă

Capitolul 4

  Urasc scoala asta. Si mi-a luat doar 3 ore sa-mi dau seama de asta. Toti colegii sunt ciudati. In afara de Emma. Ea este singura normala.

Nimeni nu vrea sa stea cu mine pentru ca locuiesc in casa cea "bantuita". Ce treaba are asta cu mine? Doar nu o sa-i blestem, sau ceva de genul.

-Deci, cum ti se pare pana cum? ma intreaba Emma cand iesim din scoala.

-Bine. Sunt subiect de discutie, nimic ciudat, ridic din umeri.

-O sa te obisnuiesti. Nu sunt chiar atat de rai pe cat par.

-Sa speram ca asa va fi, rad.

Imi iau la revedere de la ea si ma urc in masina tatei. Ma bucur ca a ajuns la timp.

-Cum a fost, scumpo? intreaba.

-Nu ma intreba, mormai.

-De ce?

-Nimeni nu vrea sa vorbeasca cu mine, pentru ca locuiesc intr-o casa bantuita.

-Bantuita? se incrunta.

-Da, toti din oras stiu asta. Insa nu este, mint.

-Sa stii ca am citit intr-un ziar mai vechi despre casa asta. Oglinda din camera ta este bantuita, rade.

-Nu este! spun repede.

-Pe mama ta a inspaimantat-o. Ti-a aruncat-o la gunoi, iar acum ai alta.

-A facut ce? ma rastesc.

-Da, este langa tomberon.

-I-am spus ca nu vreau alta! Mie imi place oglinda aia.

-Poate ai noroc si o mai gasesti, spune cand ajungem in fata casei.

Ies repede din masina si ma duc la tomberon, gasind-o tot acolo. Spre norocul meu, nu a patit nimic.

-Esti in regula? soptesc.

-Du-ma dracului de aici! ii aud vocea lui Harry.

O iau in brate si intru cu ea in casa.

-Scumpo, las-o unde am pus-o! spune mama.

-Nu, raspund si urc scarile.

Intru in camera si o pun pe pat. Imi las geanta pe scaun, apoi ma duc la baie si iau o carpa.

-Daca nu apareai, jur ca ii dadeam foc! spune referindu-se la mama.

-Acum si eu as face-o, mormai.

-Ti-a luat oglinda noua, du-ma in pot.

-Nu putem sa vorbim despre asta? oftez.

-Nu! striga.

-Haide. Te rog. Chiar nu vreau sa te duc in pod.

-De ce? isi da ochii peste cap.

-Pentru ca... ma simt singura. Si nu am niciun prieten. Iar mama si tata sunt mult prea plictisitori, recunosc.

-Nu e problema mea.

-Te rog, Harry!

-Stii ce mi se pare amuzant? Ca tu chiar nu te sperii.

-Nu imi este frica de nimic. Nici de tine.

-Ciudat-o, ma tachineaza.

-Cred ca sunt sigura fata care vrea sa se imprieteneasca cu o fantoma, rad.

-Slabe sanse.

-Ivy? ma striga mama, de pe partea cealalta a usii.

-Da? raspund.

-Cu cine vorbeai? intra.

-Cu nimeni.

-Vorbesti singura? se incrunta.

-Stii tu, vorbesc cu Ed.

-Prietenul imaginar?

-Da, el. Sta fix langa tine.

-Bine, scutura din cap. Cina este gata.

-Nu imi este foame.

-Cum vrei.

Pleaca si iau oglinda, punand-o la locul ei.

-Ivy... ti se potriveste, spune.

-Mersi, zambesc.

-Gumeam, rade.

Ma incrunt si imi dau ochii peste cap. Imi iau hainele din dulap si ma duc la baie, auzindu-l cum rade.

Ies din baie si iau laptopul, cautand un film.

-Vrei sa ne uitam la un film? il intreb.

-Sunt intr-o oglinda, daca nu ai uitat.

-Si ce?

Pun laptop-ul pe birou, apoi iau oglinda si o pun langa mine in pat.

-Acum esti intr-o oglinda si te uiti la film, spun.

-Esti nebuna.

-Stiu, rad.

Il pornesc, uitandu-ne la un film de actiune "Cod rosu la Londra".

***

-Cum a fost? intreb dupa ce s-a terminat.

-Se putea si mai bine.

Rad si pun oglinda la loc.

-Deci... te pot tine aici?

-Doar daca te schimbi aici si nu te mai duci la baie.

-Harry! ma rastesc.

-Bine, ofteaza.

Zambesc larg si sarut oglinda, fix unde ii era obrazul.