Fantoma din oglindă

Capitolul 11

Aud cuvintele pe care tocmai le-a rostit ca un ecou in capul meu. Inca nu sunt conștientă de ceea ce a spus.

El, ma place? Pe mine?! Fantoma... ma place? Ce?!

— Nu o sa spui nimic? pufneste privindu-mă.

— Nu... stiu ce, șoptesc.

— Știam. Hai, pleaca! ridica vocea si se intoarce cu spatele la mine.

     Dar si eu il plac.

— M-ai luat pe nepregatite si-si—

— Scutește-ma! ma întrerupe, fluturandu-si mana sa tac din gura.

— Harry—

— Pleaca! urla.

     Tresar si înghit in sec. Ma uit in jur, căutând ceva pentru a ma ridica, dar nu este nimic. Doar patul lui, dulapul si un birou.

— Nu pot, spun.

     Se intoarce furios si ma tintuieste cu privirea.

— Daca o data mai vii aici, îți jur ca te omor! spune accentuând fiecare cuvant.

— Nu ai face asta! il provoc si fac un pas in fata.

— Nu ma pune la încercare, Ivy! Te pot distruge cu o singura mana!

— Hai! ma apropii mai mult de el. Fa-o! Te provoc! il împing.

     Își inclesteaz maxilarul iar ochii i se fac negrii. Asta este demonul de care m-am îndrăgostit.

— Distruge-ma, Harry! continui.

— Pleaca pana nu fac o nebunie! mârâie strângându-si palmele in pumni.

— "O nebunie"?! rad amar. In prima seara aproape m-ai omorât. Iar acum asta este o nebunie? Haide, termina-ti treaba!

— Ieși dracului de aici!

     Ma sperii cand simt cum pământul se misca sub mine, si imi dau seama ca este din cauza lui. Furia lui provoacă asta. In jurul nostru s-a aprins un cerc de foc, iar ochii lui erau complet negrii. Și-a pierdut controlul.

— Opreste-te! tip.

     Pare ca nici nu ma aude. Se uita fix la mine. Prin mine mai de graba.

— Harry, oprește-te! imi pun mâinile pe umerii lui si il zgâlțâi, dar degeaba.

     Bucatele de var din tavan au început sa cada, iar pereții se crăpat. Daca nu se oprește, va distruge locul asta.

     Imi pun mâinile pe obrajii lui si imi lipesc buzele de ale lui. Cateva secunde mai tarziu, totul s-a oprit. I-am simțit mâinile pe talia mea si m-a tras mai aproape de el, răspunzându-mi la sarut.

     Rup sărutul din cauza lipsei de aer si il privesc in ochi. Ochii verzi ca jadul.

— Imi pare rau! își inchide ochii, lipindu-si fruntea de a mea.

— E OK! raspund, trecându-mi mana prin suvitele de par căzute pe frunte.

— Nu am vrut sa fac asta, oftează.

— Stiu. Este vina mea.

— Nu. Nu ai făcut nimic.

— Si eu te plac, Harry! il privesc in ochi.

— Nu te cred. O spui doar pentru ca ti-e frica de mine, se da câțiva pași in spate.

— Nu imi este frica de tine! ma încrunt.

— Ba da! Privește-te. Tremuri.

— Nu-mi este frica de tine! repet si imi pun iar mana pe obrajii lui. Si crede-ma! Te plac.

— Oricum nu conteaza, scutura din cap si imi da mâine la o parte.

— Ba conteaza!

— Sunt o fantoma! tipa.

— In lumea asta nu esti! tip si eu.

— Lumea asta nu exista.

— Sunt aici. Sunt langa tine si te pot atinge, il iau de mana. Nu esti o fantoma.

— Nu poți fi cu mine, spune cu o voce blândă.

— Pot sa fac orice cand sunt cu tine.

— Nu te pot tine langa mine. Ai vazut cum reactionez cand ma înfurii. Sunt un demon, iar tu esti un înger. Nu vreau sa te stric.

— Fiecare demon are nevoie de un înger.