Nu l-am vazut a doua zi,si nici intreaga saptamana dupa aceea,timpul trecea si imi lipseau ochii lui chiar daca era "baiatul misterios".
In autobuz Eli nu era prea bine atunci am intrebat-o:
-Eli esti bine!?Pari trista ce ai patit!?
Elisa incerca sa nu planga si spuse:
-O familie vrea sa ma adopte.
-Heii,asta e bine de ce esti trista!?
-Va trebui sa ma mut de la scoala.
Am ramas cu gura cascata,poate asta era o schimbare spre bine dar tineam mult la ea era ca si sora mea,nu puteam sa o pierd.
Am ajuns acasa,nu am mancat si nici nu am vorbit cu nimeni.Plangeam.Mama incerca sa ma opreascaa insa doar venirea tatei m-a linistit.
Apoi tata ma intrebat ce am iar eu ii povestisem tot si tata spuse:
-Gandeste-te ca tot raul e spre bine,poate prietenei tale ii va fi mai bine.
Mi-am sters lacrimile si mi-am scris temele repede,apoi am mancat si dupa accea am adormit,ma gandeam tot la Elisasi nu ma puteam impaca cu gandul ca ea va pleca.
A doua zi nu venise la scoala,nici urmatoarea,incercam sa dau de ea dar nu raspundea la telefon si nici femeile de la orfelinat nu mi-au dat nici o veste despre ea.
Plecase.Sambata si duminica am stat doar in pat,simteam ca doar el ma intelege,iar acum fara Eli daca va aparea "baiatul misterios" nu ma puteam descurca fara ea.
Afara se racise,vantul batea puternic de parca ar fi vrut sa ma doboare.Mama ma obligase sa imi iau geaca de toamna.
Ma gandeam ca si vremi ii e dor de Eli de asta se schimbase asa mult.Ajunsa in statia de autobuz asteptam singura din nou,dupa ce sosise autobuzul si eu urc,il vad pe "baiatul misterios"si murmur:
-Tu!
Aveam privirea in autobuz sa imi caut un loc,ma batea gandul sa ma asez langa el,(desi mai eram locuri si in alta parte) :))
Gandit si facut in timp ce se uita la mine ma asez langa el.Ma privea.Imi lasam ochii in jos,dar din cand in cand mai trageam cu ochiul si privirile noastre se intalneau,atunci roseam.Spuse brusc:
-Eu sunt Stefan,cu cine am placerea!?
Am tacut fara sa vreau,voiam sa ii spun imediat dar m-a intrerupt.
-Ochii albastri!?
Zambesc apoi spun:
-Eu sunt Geni!Poti spune si asa,nimic nu e ceea ce pare.
Incepu sa rada.Las privirea in jos si aud:
-Frumosi oricum.
-Sunt gri!
-Cei mai frumosi.
Zambesc si imi ridic privirea.Ii vad ochii si nimic altceva nu ma mai interesa.Sper sa va placa ideea!Pup.Continui!?😍❤❤😘
CITEȘTI
Mereu acolo
Short StoryGeni o fata de 15 ani este mereu acolo cand cineva din rudele sau prieteni ei au probleme....Dar desi rezolva problemele altora problemele ei nu le poate rezolva pentru ca avea mereu senzatia ca nimeni nu o intelege...Din acest motiv ea tot se trens...