1 Sfârșitul:Instrucție

{2} Prima incercare I

Ajung si eu in statie si ii gasesc pe Lucas, Max si Lola tolaniti pe banca.

Cum ma vede Lucas imi face semn sa ma asez la el in brate.

-Ok, cine esti tu si ce ai facut cu prietenul meu Lucas. Spun uitanduma la el ca de paeca ar fi venit de la spitalul nr.9.

-Ce te face sa crezi ca sunt altul? Intreaba el suspicios.

-A aaa. . . Nu stiu... Faptul ca anul trecut cand mergeam impreuna la scoala te intindeai ca un boschetar pe banca doar ca sa nu ma pun eu iar acum cand n-am unde ca stau ma invitit sa stau la tine in brate.

-Oameni se mai si schimba!

-Sigur, se schimba. Oamenii se schimba dar Lucas nu o face. Spun eu punandu-mi mainile incrucisate pe piept.

-Uite m-am schimbat foarte mult, asa ca stai jos stau eu in picioare. Spune el punandu-si palmele pe bratele mele.

-Stai jos! Ii ordon eu.

Nu imi place de noul Lucas. Il vreau inapoi pe Lucas cel mitocan, badaran si care putea fi asemanat cu usurinta cu un cocalar sau un boschetar. Intr-un cuvant mie dior de noi, mie dor sa ne sicanam si sa ne ciondanim.

Intr-o zi Lucas a venit sa ma ia de acasa ca in fiecare zi, dupa ce mama a inchis usa a zbughit-o spre statia de autobuz stigand in gura mare ca daca il prind v-oi primi ceva. Eu eram mai rapida dar el avea un avans caonsiderabil. Cand sa se aseze pe banca, bine mai corect ar fi sa se intinda, l-am prins din urma si apoi m-am inpedicat, si am ajuns amandoi pe jos, defapt eu pe jos si el pe mine. Iar in momentul caderii noastre eu am dat cu frunte de banca. Imi amintes ca tot ce am putut spune a fost "Date de pe mine hipopotamule!!!,, dupa care sa ridicat si sa intins pe banca, ca de obicei, iar eu am inceput sa plang de durearea de frunte, da, durea al dracului de tare. Luc cand ma vazut sa ridicat instant si sa pus pe jos langa mine. Ma luat in brate apoi ma sarutat pe frunte iln locul in care urma sa imi creasca un cucui care semana mai mult cu un corn. Isi lua ghiozdanul de pe banca si scoase din el o cutiuta pe care mi-o intinse si imi ura la multi ani. In ziua aceea uitasem ca era ziua mea. Am deschis cutiuta si in ea un lantisor de argint un a cu aripioare si un breloc cu o laba de catel pe care era gravata initala L. El mia zis: "Mai sti prima zi in care ne-am intalnit?,, eu am aprobat din cap iar el a continuat " Eram in statia asta. Eu ma holdam la tine, pentru ca erai foarte inalta pentru o fetita de 5 ani. Si tu teai rastit la mine<<Nu te mai holba la mine, caine!>>,, eu am incept sa zambesc. Era un povestitor atat de bun. "Asa ca eu am o laba de caine cu un L gravat, iar tu ai un A cu aripi de inger.,, sposese scotandusi cheile si punandusi brelocul, apoi imi pune si mie lantisorul la gat. De atunci le purtam mereu.

O iau pe Lola de mana o ridic in picioare si ma asez eu cu ea in brate. Un Lucru ma sperie rau de tot. Faptul ca Lola nu ii da drumul lui Bruno.

Asteptam in jur de 5 minute pana ca autobuzul care ne va duce in fata liceului in care am invatat in ultimi 4 ani. Atatea amintiri atatea ganduri atatea trairii in ultimi 4 ani. O sa imi fie dor de locul asta de oamenii astia, de tot si de toate.

Simt cum lacrimile imi inundasera obraji, in momentul in care fratele meu se aceaza pe un scaun liber si o trage pe sora lui la el in brate pentru a sta si ea jos. Ei nu trebuie sa fie aici. Ei trebui sa se joace si sa citeasca nu sa se bata pentru viata sau moarte.

Autobuzul este aproape plin de copii si adolescenti care vor participa la IPSU saraci de ei multi v-or murii. Dar ma voi asigura ca ei trei Lola, Max si Lucas ca ramana vi.

Ajungem la liceu si ne indreptam cu toti spre subteran. Este o invalmaseala de ne descris. Si deodata se aude trenul.

-Nu o sa opreasca. Ne anunta Luc. Deci facem asa Lola tu sari de mana cu mine, iar Angel cu Max va descurcati singuri? Nu asa pustiule?

-Mi se pare coresct, spune si Max.

-Bine, Lola il ti strans de mana pe Lucas. Iar tu caine sa ai grija sa nu se loveasca.

-Am inteles sefa. Spun toti trei la unison.

Si se vede. Se vede trenul. Trenul asta merge fix pe sub liceu. Este singura portiune subterana restul este la nivel cu solul sau suspendat.

Luc o ia de mana pe Lola si sare. Doamne ajuta au aterizat cum treduie. Il pun pe Max sa sara inaintea mea. Imi fac putin avant si sar. Simt cum ma desprind de sol apoi cum fierul lua locul cimentului. Suntem cu toti bine. O iau pe Lola intr-o inbratisarea stransa care as vrea sa dureze la nesfarsit. Suntem bine!!!