Identitate dublă

capitolul 1

Viața este ceva temporar, de aceea trebuie s-o trăim la maxim. Ea este ca o curvă, te fute apoi când ție mai dragă te părăsește. Așa am pățit și eu, la cei 17 ani ai mei mă pricep in calculatoare mai ceva ca cei ce-au învățat ani buni,mânuiesc arma ca un profesionist, de asemenea am o memorie minunata, o data ce am văzut ceva, nu contează ce, fie cifre, texte, date personale memoria mea înregistrează totul. Multi dintre voi ar vrea să aibă măcar ceva ce am eu, dar sa va dau un sfat:,, Nu o sa va trebuiasca nici în ruptul capului". Știți ce fac eu acum? Fug, din tara in tara, din oraș în oraș pentru că mafia se ține după mine, cică le trebuie un geniu că mine in echipa, dar ei nu au habar ce vreau eu sa fac. Am doar 17, dar am impresia că am trăit o viața întreaga.

De ce unii au totul, pe când eu nimic? Părinții au murit apărându-mă pe mine, prieteni n-am avut niciodată, cică sunt prea deșteaptă pentru ei și toate astea din cauza la ce? Cu ce am greșit eu Doamne? Te înțeleg, poate fetele in negru care știu să tragă dintr-o arma și să conducă că un demon, nu prea sunt pe placul tau, dar fă și tu un efort și
intelege-ma, caci nu mai am mult și voi ceda. Un zâmbet apare pe fata mea când văd scris cu litere mari: Los Angeles-orașul care nu doarme. Am ajuns cu bine până aici, sper că nu mă vor găsi și aici, dar daca o vor face, voi fi pregătită să le urez,,Bun venit în iad". Măresc viteza mașini mele, un Ferrari negru, până la cel mai apropiat hotel. Sunt obosita, n-am mâncat ceva sănătos și consistent de ceva vreme, iar mirosul oribil îmi dă de înțeles că primul lucru pe care trebuie să-l fac când ajung in camera, este sa fac un duș. Ajung in fata hotelului Plazza, opresc mașina și mă îndrept spre intrare. Intru, iar un miros plăcut mă acaparează, parcă aș fi acasă. Nu mai am timp sa analizez încăperea caci o doamna în vârstă, cu o mina serioasă, parcă deranjata de faptul că am îndrăznit să intru, mă ia la întrebări și astfel s-a dus cu prima impresie buna despre hotel.

-Vă ajut cu ceva, domnișoară? Doriți o camera?

Nu, am venit să mă uit cât ești tu de frumoasa, îmi zic în gândul meu. Mă enervează persoanele care se cred mai presus de cineva, și asta era si in cazul femeii din fața mea. Nici bine nu am intrat în contact cu ea, că deja ma privea cu ura. Mi-a frânt toate visele mele despre o faptul că voi fi și eu prietena cu doamna de la recepție, că în filme ieftine.

-Desigur.

Se uita la mine examinator, parcă căutând vreun răspuns la Dumnezeu știe ce întrebare.

- Presupun că aveți nevoie de o camera mai ieftina,dar cu părere de rău nu mai avem camere la prețuri reduse.

Bun venit in Los Angeles!

Își bate joc? N-oi arata eu acum ca modelele pe șcena, dar să fiim serioși, sunt sigură că mi-a propus asta doar pentru a mă enerva si a-si bate joc, dar nu o sa-i ofer satisfacția asta, cel puțin nu acum!

- Doamna, uitati-va bine la mine și spuneti-mi, arăt eu că o fată săracă? La ultima verificare, saracii nu aveau Ferrari sau case pe malul marii!

Da, am cam exagerat în legătură cu casa, dar las-o sa se gândească de acum înainte.

- Îmi cer scuze, domnișoară, aruncă aceasta cuvinte pe un ton ce se voia a fi plin de regret, dar care ascundea atâta ura.

Nu înțeleg, ce are ea cu mine? De-abia am venit și eu și deja mă urăște, sărăcuța de acum voi pleca de aici doar silită, caci am de gând sa-i fac viața ,,ușoară" pe parcursul șederii mele aici. Oi fi eu în pericol, dar niciodată nu voi renunța la a fi Eu, fată cea veselă și mereu pusa pe glume.

- Nu te mai preface că iti pare rău, pentru că eu știu că nu-ți pare. Nu înțeleg căre e treaba ta cu mine, dar promit că voi afla! Acum mișcă și dă-mi o camera mai repede.

-Desigur, o clipa va rog.Camera numărul 28,Apartament Lux. Am nevoie de pașaportul de identitate pentru a va înregistra, observa că mă uit chiorâs și are amabilitatea să-mi explice, așa cere legea.

Scot pașaportul și îl arunc plictisita pe masa, nu mai întreb nimic acum, caci sunt obosita, iar cearta asta m-a epuizat complet. Nesuferita îmi aruncă cheile la fel cum i-am aruncat eu pașaportul. Ei ce sa zic, amabila doamna, nu mai zic nimic, îmi iau actul, cheile și mă îndrept spre ascensor, apasă butonul și aștept. Ușile de deschid, iar din ascensor iese un baiat de vreo 18 ani care vorbea aprins la telefon. Iese furtunos și da peste mine atât de tare încât am pupat pământul, excelent, nu așa îmi imaginam eu primul sărut,dar fie trecem peste, important este faptul că nici nu s-a oprit să mă ajute, ci s-a pornit mai departe. M-am ridicat repede, destul de enervată și i-am strigat in urma, destul de tare:

- Idiotule, dacă ai probleme cu vederea treci pe la medicul oftalmolog, dar cred ca și mai bine ar fi daca ai merge la psihiatru! replica mea la atins,caci s-a oprit din vorbit și din mers, dar stătea incontinuare cu spatele la mine și nu puteam sa-i văd mutra.

Văd cum se întoarce încet cu fața spre mine și parcă era uimit că am îndrăznit sa-i vorbesc astfel. Cine se crede?

- Repeta! îmi cere.Ce, acum și la ORL îi trebuie programare?

- Se pare că la tine situatia-i gravă, acum mai nou nici nu auzi bine, adresează-te medicului ORL, te va ajuta.

- Tu știi cine sunt, de-ti permiți să vorbești așa cu mine??
Acum ar trebui si sa-l cunosc? De unde, din filmele porno? Pe cuvântul meu că s-ar încadra perfect într-unul.

- Stai să mă gândesc puțin..Tu ești...un nimeni! se schimba brusc la fata, așa că am decis sa-l înveselesc puțin, sau stai, stai, paremise te-am văzut undeva și fac o mina gânditoare, brusc buzele lui iau forma unui zâmbet de învingător,dar victoria nu a durat mult,ah mi-am amintit, tu erai pe hârtia igienică! îi răspund toată numai un zâmbet,apoi urc repede în ascensor și îl îndrum să mă ducă la etajul 6.

I-am facut-o bine nesimțitului, sunt mandra de mine, acum să știe cum să se comporte cu fetele, sper doar un lucru, să nu ne mai întâlnim niciodată! Ajung sus și mă îndrept spre ușă cu numărul 28 care se afla în capătul holului. Deschid ușa cu cheia și intru grăbită și dornica de odihna. Arunc micul bagaj pe podea și decid sa dau comanda la ceva mâncare, sper că va sosi până fac eu un duș lung și revigorat și nu voi fi nevoita sa aștept. Mă decid sa comand o pizza și apoi îmi iau lenjeria, gelul de dus cu aroma de cocos, preferatul meu de altfel, prosoapele și merg in baie. Mă dezbrac și intru sub dus, apa calda îmi face corpul sa de relaxeze sub mângâierile sale umede, iar mirosul de cocos mă face să mă simt că noua.

După ceva timp decid că am stat destul și ies din duș . Imi șterg parul cu un prosop, iar corpul cu celălalt îmbrac halatul și mă duc în dormitor. N-am avut timp sa vi-l descriu când am intrat, dar nu-i nimic o fac acum. Daca ar fi să mă exprim printr-o cuvânt acela ar fi MARE, pentru că așa este. În dormitor predominau culoarea roșie și cea neagra, stranie combinație, bucătăria este ceva intre bej și cafeniu, iar fiecare din ele este supra încărcată de diferite tablouri și alte obiecte decorative ce nu prea sunt pe placul meu, dar nu am ce face. Am terminat cu descrierea, da stiu, nu sunt eu cu ale povestitului, dar încerc și eu.Aud o bătaie în ușă, cu siguranță a ajuns pizza mea! Merg repede sa deschid și era așa cum m-am așteptat, a venit băiatul cu pizza. Din depărtare de auzeau niste pasi, întorc capul și văd că se apropie ,,băiatul cu probleme" de mai devreme. Îi dau repede banii curierului și închid ușa, nu de-a domnul să mă fi văzut sau să locuiască alaturi de mine.

Mă pun cu urechea la ușă și că o experta ce nu sunt incerc sa-mi concentrez auzul pe sunetele din cealaltă parte, exact așa cum m-a învățat tata, seful mafiei Newyorkeze. De cealaltă parte de aude o cheie rasucinduse in broasca, ceia ce înseamnă că numai noroc nu am! Nu se mai aude nimic, așa că mă duc să mănânc caci stomacul meu protestează rău de tot. Mănânc pe saturate, apoi mă pun la somn. Maine am o zi importanta, mă întâlnesc cu mafia tatălui meu pentru a prelua afacerile lui și trebuie să fiu în forma pentru a mă putea impune. Așa că somn ușor mie.

Sfârșit.