Identitate dublă

Capitolul 16

  Dedicat TeodoraCtu

  Care este posibilatatea ca eu să mă aflu acum într-un vis? Zero la suta! Care sunt șansele ca când voi deschide ochii să mă trezesc din nou în camera mea primitoare? Zero la suta, nu visezi!  Care este probabilitatea ca Ricardo va trage in mama cu primul pas gresit? O sută de procente, este malefic!  Care sunt șansele ca să mă pot oferi pe mine în schimbul mame?  În mod sigur o sută de procente, individul are nevoie de tine pentru planul său malefic.

   Duceam o luptă cumplita. Inima împotriva ratiunii si de pare că sentimentele aveau avantaj. Mă simteam vinovata in fata mamei că am fugit atunci ca o lasă si i-am lăsat pe ei să ducă lupta. Regretăm enorm asta, dar nu pot înțelege cum de a rămas în viata atâta timp? Si de ce a asteptat atâta timp Ricardo ca sa actioneze? Cu siguranta erau multe întrebări, dar acum nu mai contau, important era să fiu calma si sa judec rational.

   În stânga mea Diego stia ca eram pe cale sa iau singura decizie corecta din punctul meu de vedere. Aveam sa îi cer un schimb, eu - în locul mamei. Mă privea intens, vrând prin fiecare por să-mi transmită ca nu făceam alegerea corecta, ca i-am promis ceva acum putin timp, ca împreună putem găsi o altă solurile, dar era inutil, decizia mea, probabil ultima decizie, era deja luată.

Telefonul vibrează semn ca am primit un mesaj. Nu îmi ardea acuma de mesaje, dar poate era ultimul asa ca l-am citit.

,, Stăpână, avem pe cineva aici, Daniel. Mă tem că a lesinat. Ce facem?" Kent

    Mh, Daniel acum ar putea fi o bună moneta de schimb pentru mine, a picat cum nu de poate mai bine. Eram din nou intuziasmata, am simtit din nou o forta sa lupt pentru fericirea mea, pentru mama.

,, Kent, esti un înger, tine-l cat de mult poti imobilizat. E foarte important pentru noi" Amara

Mă întorc victorioasă spre unchiul meu ca sa vad o cută adâncă pe fruntea lui. Probabil această întorsătură de situatie nu îi prea convine.

— Scumpul meu, Ricardo, văd că ti-ai făcut un obicei prost din a santaja lumea, dar sunt nevoit să te cobor pe pământ, nu esti singurul atat de inventiv.

— Draga nepoata, te asigur, sunt cu ambele picioare pe pământ, dar te bat pe tine prea fericită pentru o astfel de situatie complicată. Ce sa întâmplat, mama ta nu mai are valoare in ochii tai?

   Acum pentru prima dată mă uitam in ochii ei, erau altfel decât îi tin eu mine. În ei vedeam o urmă adâncă de regret amestecat cu o usoara vina si condimentat cu dor. Îi fusese dor de mine, dar se simtea vinovata ca mă pune într-o asemenea încurcătură. Voiam să-i sar în bratele, să-i spun ca si mie mi-a fost dor de ea, ca credeam ca a murit si mă invinuiam pe mine de toate. Voiam din nou să-i simt buzele catifelate pe crestetul meu si in ochii săi să vad fericire. Îmi era dor de serile când priveam filme doar noi doua, iar apoi povesteam lucruri din viata, în special ea.

As fi sărit în bratele ei, i-as fi scos catusele si i-as fi spus că e totul bine, ca mergem acasă. Voiam sa strâng în bratele si sa o sărut de-a maruntelu la cat de dor mi-a fost de ea. În schimb nu am făcut nimic, mi-am păstrat postura intimidantă, pentru a nu-i lăsa satisfactie lui Ricardo. Mi-am întors privirea spre mama, apoi din nou spre el vorbind clar, pe un ton care nu lasă loc de mai multe întrebări:

— As discută situatia mea sentimentală cu tine, dragul îl meu Ricardo, dar sunt nevoita sa amânăm discuta pe alta dată. Am primit acum un mesaj destul de haios. De pare că Daniel a ajuns pe mâna unora dintre baietii mei. Ironie, nu? Tu o ai pe mama, eu pe fiul tau.