Identitate dublă

Capitolul 3

În sfârșit mă simt împlinită, astăzi am făcut ceia ce visam sa fac de mult timp, am cunoscut pe cei ce îmi vor deveni familie. Băieții de la sediu sunt minunați, m-am împrietenit cu ei și am aflat că sunt cam de aceiași vârstă ca mine și vom merge la același liceu, doar că în clase diferite. Eu, Roxy și Elena suntem a unsprezecea, pe când Andrew, Dave, Zayn și Diego sunt a douăsprezecea. Ziua de ieri a fost plină de evenimente memorabile, daca la început am crezut voi muri cu un glonț în cap, pai la sfârșitul zilei mă temeam să nu mor de râs. Ei sau dovedit a fi tare amuzanți,  bine toți în afară de Diego și Elena care nu au mai apărut. Elena înțeleg că a fost dezamăgită că nu m-a putut lichida, iar Diego chiar nu înțeleg ce-i cu el.

Astăzi este ultima noastră zi la libertate,de mâine începe școala și astfel s-a dus cu timpul nostru liber, de aceia am decis să ieșim diseară în oraș, să ne distrăm puțin și să ne cunoaștem mai bine.

- Amara, hai cu noi la mall, vei vedea, va fi foarte interesant, îți va placea. Roxy și Elena stau în fața mea pregătite pentru o partida de shopping, iar Roxy mă roagă de vre-o cinșpe minute sa merg cu ele.

- Roxy, las-o naibii daca nu vrea. Nu-ți pierde timpul cu ea.
Capra asta caută probleme. Ea nu înțelege că ar trebui să se poarte frumos cu mine, caci nu de alta dar sunt șefa ei. Din cate vad o duce rău cu memoria, nu-i nimic a mea este buna.

- Elena, nu uita cu cine vorbești. Cu  ceilalți mă comport frumos pentru că și ei o fac, dar tu nu prea ai dat dovadă de respect, așa că de ce as face-o eu? Fii te rog mai amabila și nu uita cine sunt eu și cine tu!

- Roxy, m-ai convins! Să mergem.

- Amara, cu ce mașina ne ducem? mă întreabă Roxy.

- Urcați la mine, sunt locuri pentru toți. Au intrat în mașină și am pornit spre mall.

Suntem deja de vreo patru ore și nu am găsit nimic potrivit pentru diseară. Vreau ceva deosebit care îmi va cuceri inima imediat. Fetele sunt deja obosite, la fel și eu, dar n-am ce face. A mai rămas un singur magazin și mă îndrept cu speranța spre el. Deodată ce intru, o rochie neagra, mulată pe corp, cu spatele gol îmi atrage atenția. O iau și merg s-o probez, iar apoi ies și întreb fetele:

- Ce spuneți, o luăm? le întreb cu speranța, caci mă săturasem deja de căutat.

- WoW, exclamă Roxy, arăți minunat! Parcă iești un înger!

- Da, cum sa nu, mai bine spus un demon, zice Elena încetișor sa nu auzim, dar sunt sigură că a spus asta intenționat.

- Elena, mai tacă-ți gura, o mustra Roxy. Daca ai ceva bun de spus, spune iar daca nu mai bine taci!

- Roxy, fii pe pace, nu te enerva așa, nu merită! Și da, și mie îmi place, o luăm. Mă duc să achit, voi mergeți la mașină.

- Merg și eu, zice Elena, mai am ceva de achitat, zice și merge înainte.

- Ok, atunci eu vă aștept în mașină, ne anunță Roxy.

Merg spre casa, dar mă simt izbită de un perete, și ghiciți cine era? Sigur, Elena.

- Asculta aici, Diego este iubitul meu, iar tu sa nu îndrăznesti să te dai la el, că de nu îți zbor creierii, ai înțeles, îmi zice și scoate arma.

Pentru prima dată în viață mea, râd când sunt amenințată cu arma. Ce? Ea este ridicolă stand in fața mea cu arma și amenințându-mă. Eu cu Diego abia de am schimbat doua vorbe de când       ne-am cunoscut și acelea au fost jigniri. Cum poate crede că noi doi putem avea ceva?

- Acum înțeleg care e problema ta, ții frica sa nu ți-l fur pe Diego, dar cred că o sa te bucure vestea mea, îl poți păstra, nu-i genul meu. Îi răsucesc amână și acum ea stă cu fata lipita de perete, iar eu cu arma ei îndreptată spre ea.