Death kiss, love win (Completa)

Cap. 10

Au trecut 3 luni și în 2 săptămâni este nunta, în toate aceste luni s-au făcut pregatirile necesare pentru oficializarea nuntii și au fost trimise invitații și totul este pregatit.

Dar ceea ce nu stie nimeni este ca aceasta va fi ultima zi din viata mea. Aceasta zi este predestinata pieirii dar ce sa fac? Nu am ce! O voi avea pentru aceasta zi alaturi de mine pe Caterina, si dupa ma voi stinge pentru a renaste.

Destul cu tristetea, sa inceapa NUNTA!!!

CATERINA POV:

Nu pot sa cred, in sfarsit a venit ziua cea mare, in sfarsit imi pot petrece restul zilelor alaturi de cea mai minunata femeie din intreaga lume, si anume Elena: prietena, iubita, logodnica si viitoarea mea sotie.

Eu sunt imbracata intr-o rochie alba lunga, speciala pentru aceasta ocazie, Cate pe de alta parte, a ales sa poarte un costum alb de asemenea.

Cate ma asteapta la capatul drumului cu un zambet pe buze si cu o iubire in ochi de nu iti poti imagina. Totul este mirific.

Stam in fata preotului care face slujba standard, (nu de alta, sar peste slujba)... Acum totul este perfect, totul, viata mea, viitorul meu, absolut totul. Am langa mine cea mai minunata persoana.

Dupa slujba ne-am sarutat pentru prima data cu atat de multa pasiune si iubire incat puteai vedea stelute care zboara in jurul nostru, si atunci am zis:

- Sa inceapa eternitatea

Elena cu un zambet mai trist a spus acelasi lucru, fara ca eu sa banuiesc finalul tragic, pentru ea, casatoria insemna moarte si renastere, dar eu inca nu stiam asta...

La festivitate a inceput sa tuseasca, si a tusit sange, pana a ajuns sa nu mai fie in stare sa respire, o moarte oribila si necrutatoare...

- Nuuuu, Elena, iubito, nu ma parasi, abea ce ne-am inceput viata, nu pot continua fara tine...

Cu ultima suflare a zis:

- Nu iti pierde niciodata speranta frumoasa mea sotie, acesta nu e un adio, e un ne vedem mai tarziu, promit ca, chiar daca mor ma voi intoarce la tine, pentru ca acum sufletul meu e legat de al tau, si asa va ramane pentru eternitate.

Cu aceste ultime cuvinte s-a stins si viata din ea. Cu ultima putere fara sa plang am soptit:

- Te iubesc, mereu te voi iubi doar pe tine.

Si am inceput sa plang si sa ma simt cea mai nefericita femeie din lume, toti se uitau la mine cu mila si nu stiau ce sa zica, nu aveam nevoie de mila lor, nu aveam nevoie de nimeni, doar de EA.

Am strigat:

- NU AM NEVOIE DE MILA SAU CONPATIMIREA VOASTRA, LASATI-MA IN PACE SI VEDETI-VA DE VIATA VOASTRA!!!

Astfel, am fugit cat ma tineau picioarele pana am ajuns intr-un luminis si ma uitam la stele si ma gandeam cum soarta poate sa fie atat de rea. Am continuat sa plang, dorindu-mi sa mor si eu, sa fiu din nou alaturi de ea. Dar stiu ca nu si-ar fi dorit una ca asta, pentru ca ea vrea sa traiesc, sa imi indeplinesc menirea si dupa sa ma duc alaturi de ea...

Scuze lume ca nu am mai actualizat de mult, dar pur si simplu nu am avut timp, BAC, urmeaza admiterea, sunt praf... :( :( Scuza-ti, sincer!!!