Şi îngerii au demonii lor.

Bea și vei trăi.

Iau scrisoarea in mina,tremur si aveam acel sentiment ciudat ca ceva nu e bine.Sufletul imi spunea"deschide" ,insa constiinta spunea "nu" .Îmi aud numele,pun scrisoarea in micul colet , Îl inghesui in imensul meu bagaj si cobor.A ajuns masina care ma va desparti de casa in care sau dus 17 ani din veata mea.Privesc in jur si in care parte nu aș privi în ochii mei apar toate amintirile legate de aceasta casa.O lacrima se prelinge pe obrazul meu,mama imi da o imbratisare apoi urcam in masina impreuna cu tata.Drumul spre noua noastra casa a fost destul de plictisitor si trist.Muzica imi rasuna in căști insa mintea imi era dominata doar de ce ar putea ascunde continutul acelei scrisori.
La un moment dat,simt o mîngîiere rece ce ma cuprinde ,ma ingheata pe dinauntru și simt ca ma sufoc.În acelasi moment se simte o lovitura puternica...văd doar doctori,haine pline de singe ...si o familie plînğind in hohote.Nu apuc sa intreb  unde imi este familia  si puterile ma lasa.Vad si simt cu incetinire cum ochii mi se inchid...[…] .
"Oare am murit?"
Ma trezesc intr-o camera mare cu pereti gri ,in mijlocul ei sta o masa pe care se afla un pahar cu ceva lichid rosu in el...era sînge...linga el aflinduse un mic biletel .
"Bea si vei trai"...duc paharu la gura fara ezitare  si dupa prima inghititura simt cum circulatia singelui creste .În fata ochilor apar ca pe un proector mii de poze cu un copil inconjurat de demoni...si alte mii de poze cu acelasi copil inconjurat de îngeri... .Și doar o poza cu mine si familia mea.În acel moment ma trezesc brusc,privesc in jur ,sunt intr-o camera de spital.Zac pe pat  paralizata de durere si frica...cu durere incerc sa imi reamintesc ce sa intimplat,insa eșuez.
În incapere intra o asistenta de serviciu...
- Ce sa intimplat?   ..zic si brusc incerc sa ma ridic din pat.
- Va rog  sa va linistiti  in curind va veni medicul ,insa pina atunci nu aveti voie sa va ridicati .
-NU .    Zic cu un ton destul de ridicat.
- Cum te numesti draga mea?
-Tya.
- Din pacate Tya ,tu si familia ta ati avut un accident de masina ,in consecinta careia ai stat in coma 3 luni.
-Parintii mei..?...C-cu ei ce sa intimplat?...vocea incepe sa imi tremure.
-Îmi pare rau insa,nu mai sunt.
Spune si iese din salon.
Simt cum inima mi se rupe in doua,lacrimile incep sa imi sarute obrajii,ma ridic din pat,cad in genunchi si strig de durere.
"De ce ei?"
"De ce?..."
"De ce eu?..."
"De ce?.."
O mica adiere  de vint imi trece prin parul meu desprins care imi imbratisa spatele .Senzatia de rece nu disparea si ma invaluia tot mai tare.
Din nou usa salonului se deschide ,de data asta doar o mica crapatura.Prin mica deschizatura se strecoara un plic inchis cu aceeasi stampila rosie sinistra.
Nu stau mult pe ginduri si deschid usa rapid ca sa vad cine e autorul acestor acte sinistre...insa,nimeni.
Ridic plicul ,il deschid,si scot din el o mica fotografie in care erau aratate trei chipuri.Un barbat inalt si chipes imbracat intr-un costum negru destul de ciudat si la rindul sau demodat ,alturi era acompaniat de ofemeie inalta  cu o silueta superba acoperita de o rochie alba splendida care daca ai face mii de cercetari nu vei gasi nici macar un model asemanator. Ambii tineu in brate un prunc,o fetița imbracata intr-o rochiță aurie purtind pe cap o coronita impodobita cu bucati de cristal.La gîtul micutei fapturi era un medalion...[…].
-Nu se poate...e acelasi pandantiv pe care l-am primit in dimineata ceea.
Privesc in spatele acelei mici fotografii ,era insotita de un scris marunt pe care cu greu il puteai descifra.
" Tu esti speranta,ai o familie de gasit si doua lumi de condus".

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îmi cer scuze pentru intirzierea celui de al doilea capitol.

Eu tot va iubesc.<3