Secretul Vrajitoarelor

Capitolul 10

-Păi...ceea ce vreau să îți spun este că eu... eu te plac de ceva timp.
Nu știam ce să zic, am rămas mută, mă gândeam și la lucrurile pe care mi le-a spus Chris, dar dintr-o data, Lucas se apropia tot mai mult de fața mea, voia să mă sărute, s-a răzgândit văzând că sunt "boboacă" la treburi de genu, pentru început mi-a dat doar un sărut pe obraz, apoi am început să zâmbesc foarte fericită.
-Și eu te plac, am reușit să spun într-un final.
M-am roșit ca un rac.
Eram foarte aproape să ne sărutăm, dar evident că cineva trebuia să strice momentul... Phoebe.
-Hei porumbeilor, ce faceți?
-Hei, eu...tocmai plecam, am o treabă, spune Lucas.
-Perfect Phoebe, l-ai speriat, spun eu în șoaptă uitându-mă la el cum pleacă.
- Deci oficial Sophia Edwards are primul ei prieten, iiiip. Dar vorbim despre asta mai târziu, vreau să-ți spun eu ceva.
Înainte să înceapă, credeam că și pe ea a pus-o străbunica mea să-mi spună despre Lucas, dar am vorbit despre despărțirea ei cu Robert, din nou, și despre ceea ce s-a intamplat acum 5 minute, mi-a plăcut să vorbim despre Lucas.
-Eu acum trebuie să plec acasă, vor veni frații Coleman la mine, spun eu încercând sa plec.
-Frații cine? întreabă Phoebe.
-Nu ți-am spus? intreb eu.
-Nu, spune ea.
- Păi, mama și tata au divorțat, spun eu.
-Asta știam, poți continua.
- Mama a găsit pe altcineva, iar el mai are doi copii, Britney Coleman si Fred Coleman, peste câteva luni îmi vor fi frati, a și am uitat să-ți spun, mama este insărcinată, spun eu foarte fericita.
-Felicitări pentru mama ta, chiar atât de multe am pierdut de când am stat cu Robert? întreabă Phoebe.
-Într-un timp am crezut că ai uitat de mine, spun eu.
- Imi pare rău, spune Phoebe, apoi ne-am imbratisat.
Când Phoebe mi-a dat drumul am plecat acasă, de fapt, am mintit cand i-am spus că frații Coleman vor veni la mine, de fapt ma duc la locul secret, abia astept să mă întâlnesc cu bunica, am o mie de intrebari să-i pun.
* * *
Am ajuns, strabunica încă nu a apărut, ce ciudat mi se pare că îi spun "bunica" și "strabunică" având în vedere că pare de 18 ani. Și mi se pare ciudat sa vorbesc cu o fantomă, viața mea este chiar suuper, începe să îmi placă din ce în ce mai mult, numai lucruri bune mi s-au întâmplat în ultima vreme.
După câteva minute, și-a făcut apariția și străbunica.
-De ce l-ai pus pe Chris să-mi spună că Lucas este strănepotul lui Klaus? întreb eu.
- Nu l-am pus, doar am vorbit cu el, spune strabunica.
- Deci ceea ce a zis e adevărat? Chris este vrăjitor? întreb eu.
-Da este, am fost prietenă cu străbunicul lui, spune ea.
- De unde știai de Chris?
- Nu doar de tine am avut grijă scumpa mea, am avut grija și de moștenitorii celor mai buni prieteni, spune ea.
Nu sștiu ce să spun.
- Și să nu crezi că nu am văzut tot ce ai făcut toata ziua, spune strabunica.
-Dar eu nu te-am vazut.
-Pentru că nu am vrut, nu poți să te îndepărtezi putin de Lucas până când aflăm cine este străbunicul lui..?
-Nu! o întrerup eu.
-Bine, dar după aceea să nu îmi spui că nu ți-am spus, spune strabunica mea.
Deja m-am saturat de subiectul "Lucas este stranepotul lui Felix" , a devenit chiar enervant. Poate fi oricine si fix pe Lucas l-a găsit, dacă este Robert? Sau o fată? De ce neapărat trebuie să fie un băiat?
După antrenament, l-am sunat pe Chris, vreau sa vorbim.
A ajuns foarte repede în parc.
-Poți începe, te ascult, spune el.
-Salut si tie! Sunt bine, tu cum o mai duci? spun eu zâmbind fals.
-Prefer să trecem direct la subiect, spune el.
-Tu chiar nu ai nici un chef să vorbim ca doi oameni normali lăsând la o parte lucrurile paranormale? îl întreb eu.
- M-ai chemat pentru că ai nevoie de mine, ci nu ca să-ți petreci timpul cu mine, spune el.
-Deci suntem doar cunostiințe? întreb eu.
-Nu stiu, poate nici asta nu suntem, spune el.
- O pai, okay, străinule uite cum stă treaba, spun eu încercând să fiu serioasă, dar nu am reușit pentru că am început să râdem.
-Pentru orice eventualitate, prieteni?
-Prieteni, îi raspund, apoi ne-am dat mana ca doi "bărbați" ce nu suntem, cel putin eu.
-Crezi că ne-ar putea auzi cineva aici? Este chiar important, spun eu.
-Dacă este despre cine cred eu că este, nu stiu pe cine cunoaște, oricine de aici poate fi prieten cu el, deci da.
-Bun, ia-mă de mână, spun eu.
M-a luat uitandu-se ciudat la mine, ne-am teleportat la mine în camera și apoi am mers la locul secret, m-a facut chiar nebună când i-am zis ca portalul este în dulap.
- Deci aici suntem doar noi doi, sper ca strabunica să nu traga cu urechea, spun eu
-Poți face o vrajă ca sa afli, spune el.
- Nu prea cred că are vreun motiv ascuns să vina aici singură, spun eu.
-Deci ăsta este locul acela ,am citit multe despre el.
-Da stiu e minunat, hai sa trecem la subiect, spun eu asezându-mă pe iarbă.
- Te ascult, spune el.
- Nu știu ce să cred, străbunica mea mă înnebunește cu chestia că s-ar putea sa fie Lucas strănepotul lui Felix, dacă știe ceva și vrea să-mi dau singură seama? Dacă este chiar el? Sau vrea să vadă câtă încredere am in ea? Sau vrea sa îmi dau seama de ceva? Sau poate greșește? întreb.
- Habar nu am, altă întrebare mai ai? Ai pus multe si am uitat câteva, spune el râzând.
-Nu este amuzant, spun eu zâmbind.
- Dacă chiar știa ceva 100% îți spunea, spune el.
- Sau, poate vrea să-mi dau singură seama, cum a facut si ea, spun eu.
- Apropiete mai mult de Lucas, fă-l să-ți spună secrete și dacă-ți spune că este vrăjitor întreabă-l mai multe despre familia lui, clar că dacă este vrajitor, este strănepotul lui Felix. Spune el.
-Sau as putea să-i citesc gândurile și dacă se împotrivește este clar, nu?
- Când o să-i pui mainile pe cap o să te facă nebună, spune el.
- Dar ce, nu sunt?
- Neeh, răspunde el.
-Ok, bine de stiut. Eu nu mai am nevoie să-i spun că sunt vrăjitoare pentru că daca el este cel pe care îl caut atunci știe cine sunt.