Demonul

Capitolul I

Era o zi ca oricare alta in care ma intorceam de la scoala impreuna cu Jane si ne urcasem impreuna in tren...nu stiu de ce dar era foarte putina lume atunci. Jane ca de obicei si-a pus castile in urechi iar eu ca sa nu ma plictisesc am inceput sa citesc o carte care nu o mai deschisesem pana atunci..era o carte care nu imi placea dar ma tenta tot mai mult sa o citesc si am continuat pana cand am realizat ca eram la penultima oprire si a coborit si ultimul pagaser...deci ramasesem doar eu si Jane...din instinct ma uitasem pe geam si am vazut un tip care se uita lung din departare...era asa ciudat...dar aveam impresia ca se uita fix la mine si la Jane...dupa cateva secunde in care el se tot uita la noi iar eu la el fara sa inteleg nimic, mi-am intors privirea...priveam doar scaunul gol din fata mea si auzisem la scurt timp un sunet ciudat venind de la cabina soferului ma cuprinsese o presimtire ciudata...dar am continuat sa citesc iar metroul incepuse iar sa inainteze. Dupa ce m-am plictisit sa citesc, am privit-o pe Jane care adormise ca un copil mic cu capul pe umarul meu si deodata m-a luat somnul si am adormit si eu.
Cand m-am trezit primul lucru care l-am facut a fost sa privesc afara si vedeam locuri necunoscute semn ca ne indepartasem mult de oras...in acel moment am simtit iar acea presimtire ciudata dar mai puternica...am trezi-o in graba pe Jane...dar ea era mai mult adormita decat speriata si am vazut-o cum se indrepta linistita spre cabina si am sarit in fata ei..

-Stai..ce faci?
-Ii spun șoferului sa opreasca
-Nu cred ca e o idee buna..
-De ce? O sun apoi pe mama sa vina dupa noi..
-E ceva ce nu are legatura aici..acest tren nu o luase niciodata pe aceasta ruta...NU ARE CE CAUTA AICI

Atunci am simtit putina frica si in Jane dipa modul cum am pronuntat ultima fraza.. Dar totusi a incercat sa ma linisteasca si mi-a zis sa ma asez pana vorbeste ea cu soferul...am ascultat-o si m-am pus la locul meu in timp ce o vedeam pe Jane cum se indeparta de mine...

Dupa cateva minute am vazut cum Jane venea inapoi si s-a asezat pe primul scaun care l-a gasit...imediat se oprise si trenul in apropierea unei zone parasite dar cu cateva masini in jur...s-a deschis cabina si soferul se pusese chiar langa Jane. Nu-mi vine sa cred era acel tip care acum cateva minute ma fixa la geam...intr-o fractiune de secunda am vazut cu am acesta a scos de nicaieri o bucata de vata si i-a pus-o la gura lui Jane in timp ce ea se sbatea...in acea secunda am simtit cum inghet as fi vrut sa merg la ea dar parca eram paralizata o frica profunda ma cumprinsese cand am miscat putin capul iar cand m-am reintors sa privesc scena inspaimantatoare la care asistam..o vedeam doar pe Jane singura si adormita pe scaun...am intors apoi capul in partea mea dreapta si am vazut acel tip langa mine care privea in gol...il priveam ințepenita de spaima si simteam cum imi curg lacrimile pe fata...inca ma intrebam daca visez sau nu am avut intentia sa fug dar frica era prea mare ...apoi fara sa gandesc...am incercat sa iau ciocanul pentru urgenta si sa sparg geamul...imi miscam lent mana...cand el s-a intors spre mine...m-a privit..a inteles...apoi a scos aceasi bucata de vata si mi-a pus-o peste gura si nas...simteam ca ma sufoc...incercam sa nu respir dar era inutil...oricat incercam sa scap era in zadar...simteam cum mi se inmoaie tot corpul si vedeam in ceata fereastra trenului...