Demonul

Capitolul VIII

Dimineata a venit in camera mea cu un zambet absurd pe buze...tinea ceva in mana...

-Tine. Imbracate cu asta si aranjeaza-te putin...pregatesc ceva special pentru tine...

A spus el aruncandu-mi ceea ce timea in mana...a inchis usa si a plecat...
Nu sti ce voia sa faca iar..insa am inteles ca trebuia sa-l ascult mai ales acum...
Am luat rochia de pe jos...m-am imbracat cu ea si mi-am aranjat putin parul...desi nu avea sens...parea ca ma duc la o intalnire romantica nu la exorcizarea unui demon...asteptand m-am intors sa mai iau carte aceea sa o vad...dar chiar cand o luasem si el a imtrat...si am ascuns repede cartea la spate

-Ce faci esti gata?

Spuse el foarte multumit...cu parul sau negru bine aranjat si imbracat la patru ace

-Ce ai la spate?

A spus indignat...

-Nimic...e...un piaptan...da un piaptan...nu ai zis tu sa ma aranjez?

Am spus asta improvizand si cu un mic zambet fortat pe fata

-Da da ai dreptate...revin mai tarziu atunci..

A spus el
Dupa ce m-am asigurat ca a plecat am pus in graba cartea sub salteaua patului meu iar cand a venit m-a luat de brat si s-a comportant ca un gentelman...parca dintr-o data devenise un om cat se poate de normal...

Pasii ne indrimau catre o camera cu o masa si doua scaune, cateva lumanari, pahare si farfurii
Pe bune? O cina romantica pentru mine sau eu eram cina?
El incepuse sa vorbeasca despre copilaria lui si alte lucruri bizare care nu-i srateau in fire...eu doar aprobam fara sa scot un cuvant...atunci imi venise ideea sa incep sa vorbesc

-De ce ai spus ca eu sunt speciala?
Atunci el s-a ridicat de pe scaun a aprins un radio si a venit la mine cu mana intinsa

-Dansam?

A spus cu voce calma..
Eu am acceptat si intr-un moment in care privirile noastre s-au intalnit iar el mi-a dat parul dupa ureche si mi-a soptit

-Pentru ca pe tine nu am putut sa te posedez

Cuvintele astea mi-au lasat o urma de frica...am inteles deja tot...visul acela era un fel de ritual...nu intelegeam cum de am reusit sa scap...dar mai ales daca nu scapam...sigur eram cina lui sau poate deveaneam si eu o criminala...totusi nu am murit inca traiesc si impreuna cu un spirit malefic...mi-am pus deja la punct planul...mai lipsea doar momentul perfect...eram mai decisa ca oricand sa-mi risc viata doar pentru a distruge acea entitate care a ucis-o pe Jane si pe multi altii...totusi simteam ca incepeam sa simt ceva pentru el...pentru el exact asa cum e de fapt nu pentru acel monstru care se distreaza sa vada oameni murind...aici e doar o cale de iesire ori moare demonul ori mor eu...