Demonul

Capitolul IX

Urmatoarea zi chiar daca il vedeam cum intra in camera incercam sa ma comport cat mai normal si firesc incercam sa-l fac sa inceapa sa aiba incredere in faptul ca nu voi fugi iar el ma lasa sa ies din camera in timp ce el ma urmarea in spate...imi spunea toate acele lucruri oribile care le facuse si le povestea de parca ar fi fost glume...Imi zicea chiar despre o anumita camera de tortura de care nu eram convinsa ca exista...dar totusi voiam sa ma conving si intr-un moment de neatentie in care el pregatea ceva de mancare m-am ridicat usor de pe scaun si pentru ca functiona un radio nu si-a dat seama de nimic...am inceput sa cercetez pivnita...pana cand am auzit un zgomot chiar de la usa din spatele meu...pareau mai de graba gemete de durere...chiar daca imi tremura mana am deschis acea usa...era intuneric deoarece nici acolo nu existau geamuri...asa ca am luat o laterna care am gasit-o la intrare...cand am aprins-o am vazut o camera aproape distrusa si niste oase aruncate in spate si un craniu care am incercat sa ma aplec sa-l iau in mana...moment in care am simtim ceva ce ma strange de glezna...m-am speriat asa de tare incat era sa-mi cada jos lanterna dar cand am prins-o si am intreptat-o in jos...am vazut  un om taiat in jumatate care de abea putea vorbi

-Te rog omoara-ma...nu mai suport durerea

Atunci am fugit catre un alt colt al camerei...acolo am vazut mai multi oameni mutilati...unii morti altii vii...cei care inca traiau imi provocau mie durere doar privindu-i aproape morti si in chinuri groaznice...cu ce au putut sa greseasca ca sa merite asta?? Incepusem sa plang...nu...asta e vina demonului ei nu au nicio vina...apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa nu fiu prinsa...nu aici...am pus lampa la loc si am inchis usa...mi-am sters lacrimile si am fugit desculta pe coridor ca sa nu fac zgomot...apoi l-am vazut pe demon cu acel cutit cu care taiase painea in mana...

-Unde ai fost draga?

Cand a zis asta parca a inceput sa zambeasca iar eu i-am raspuns fara sa schitez vreun gest ciudat

-M-am plimbat...imi cer scuze ca nu te-am anuntat...nu se va mai repeta

Aceste cuvinte l-au facut sa se simta vizibil mai bine...m-a luat usor de brat si m-a condus in camera...dupa plecarea lui am scos cartea de sub saltea si am inceput sa o studiez...era o carte foarte veche cu cateva pete maroni pe ea...posibil sa fi foat sange...era plina de desene ciudate...iar pe la jumatatea cartii am gasit exact acelasi simbol pe care il desena demonul...acea pentagrama...am incercat sa invat acele cuvinte si sa inteleg care ii sunt slabiciunile...lucruri care de care ii este teama...parca simteam ca demonul venea inapoi in camera asa ca am inchis cartea si am pus-o sub saltea...moment in care am vazut cum a cazut o scrisoare din ea...inauntru era un bilet pe care scria

Poti fi tu nemuritor dar nu si invincibil! In numele lui IIsus Hristos iti ordon sa pleci in Iad si sa parasesti acest trup spirit necurat...Lumina inseamna Dumnezeu...Dumnezeu e lumina...Lumina insemna Dumnezeu...
....
Amin

In acea scrisoare erau unele cuvinte de neinteles...am inteles doar ca era ceva ce ma va ajuta...in acea scrisoare era un tub mic cu o anume potiune care nu stiam ce era...
Cand a venit demonul m-a invitat sa mananc cu el...
-Esti gata?
-Da sunt

Am raspuns dupa ce mi-am ascuns cartea in geaca...