Capitolul III

17 3 0
                                    

Am asteptat speriata ca acea usa sa se deschida din nou...peste putin timp se facuse seara si era deja mai frig...eu stateam ghemuita in acel pat si tineam ochii larg deschisi...eram atat de obosita dar tosusi faceam tot posibilul sa nu adorm ca sa nu patesc iar ceva si sa nu fiu constienta...frica si oboseala imi dadeau tarcoale...intr-un final, gandindu-ma la un plan de evadare, adormisem...la scurt timp m- trezit...m-au trezit acealeasi zgomote de pasi...ma uitam la Jane care nu a reusit sa puna geana pe geana...auzise si ea pasii care se apropiau de noi...cand usa s-a deschis il observam din nou pe acel tip care vorbea intr-o limba ciudata...acum era imbracat divers...si el parea divers...era palid la fata si se uita ciudat la noi...atunci nu intelesesem bine ceea ce voia sa faca insa cu sufletul la gura incercam sa ii distrag atentia am luat aer in piept si am zis cu voce ragusita..

-Ce vrei de la noi?

Atunci el m-a privit atent...a venit spre patul meu..tot mai aproape iar eu ma indepartam tot mai mult pana am ajuns sa fiu cu spatele la perete...atunci el a spus

-Vei vedea...

Acele cuvinte m-au facut sa incremenesc iar de frica in timp ce Jane se ridicase usor de pe patul ei...luase o ranga care probabil o gasise prin camera si s-a dus in spatele lui lovindu-l cu o putere asa de mare incat credeam ca l-a ucis insa imediat dipa ce a cazut si-a intors cumva capul si a reusit sa se ridice...apoi a strigat..

-Fugiii

Fara sa mai stau pe ganduri am sarit din pat si am luat-o dupa ea intr-o goana nebuna...nu stiam unde e iesirea nu stiam nimic...nu stiam unde ne duceam nici unde e iesirea...dar imi era prea groaza ca sa mai pot gandi...tot ce intelesesem era ca acel individ ne-a inchis intr-un subsol intunecat...
La scurt timp am inteles ca el era pe urmele noastre...am incercat mai multe usi dar toate erau incuiate...iar el se apropia de noi..intr-un final am gasit o usa deschisa am intrat si inauntru...Jane scotea sunete ciudate din cauza fricii...apoi o linistete patrunzatoare...am auzit in schimb pasi apoi pe sub usa vedeam umbra lui care se oprise chiar in fata usei...dupa cateva secunde am vazut cum pleaca in alta directie crezand poate ca am iesit...si noi ne pregateam sa iesim din ascunzatoare si cand am vrut sa ne reluam drumul intr-o directie opusa de aceea ce o luase el, ne-a aparut in fata...ochii lui caprui luasera o nuanta de rosu si el era mai palid ca niciodata...era ceva abolut inexplicabil in el...ideea era ca am ramas ca doua statui in fata lui...iar el nea strans tare de brate si a zis

-Va conduc inapoi in camera

Odata ajunsi in camera a bombanit ceva incet apoi incercand sa-si pastreze calmul a apus

-Sa nu mai incercati sa plecati de aici sau ceva foarte urat vi s-ar putea intampla

Apoi a plecat in graba si a incuiat iar usa...Jane se gandea la un alt plan de evadare dar eu ma intrebam la ce se refera acel tip...

DemonulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum